Viorel Cataramă: „Oamenii de afaceri se împart în 2 categorii – cei care fac afaceri cu statul și cei care nu fac”

Viorel Cataramă oferă exemplul Chinei, care a permis dreptul la proprietate privată în antreprenoriat, deși se află sub o conducere comunistă. Acest lucru a dus la o adevărată explozie economică, chiar și sub un regim totalitar.

„China a avut un experiment uluitor. A menținut un singur partid, Partidul Comunist, și a dat drumul la proprietatea privată. Și proprietatea privată, sub anumite controale, a explodat în China. Și știm ce reprezintă China astăzi. Atâta timp cât proprietatea privată va fi permisă prin legile țării, prin Constituție, afaceri vor exista și vor fi oameni de afaceri mai performanți sau mai puțin performanți. Asta e o primă evaluare generală.”

În ceea ce privește mediul de afaceri din România, există două mari categorii, spune Cataramă. În primul rând sunt antreprenorii onești, care respectă legile, dar care se lovesc de foarte multă birocrație. Pe de altă parte sunt cei care fac afaceri cu statul. În viziunea sa, aceștia sunt cei care reușesc cel mai des să prospere prin corupție și mită.

„După aceea, când discutăm de oameni de afaceri și de lumea afacerilor, trebuie să-i împărțim în două: cei care fac afaceri cu statul și cei care nu fac afaceri cu statul. Cei care nu fac afaceri cu statul sunt acei adevărați oameni de afaceri care reușesc să construiască și să progreseze. Și care au și cele mai mari dificultăți. De altfel, multe dintre firmele care nu fac afaceri cu statul, mai ales IMM-urile distruse de Ilie Bolojan, sunt în dificultate până la diverse stadii de insolvență. Cei care fac afaceri cu statul nu pot face decât dacă dau șpagă. Sub o formă sau alta. Aici lucrurile merg foarte simplu, pentru că nu mai contează, ca în timpul comunismului, când faci afaceri cu statul, nu mai contează profitul. Avem nenumărate exemple în care un telefon e cumpărat în loc de 5.000 de lei cu 50.000 de lei și tot felul de explicații de la diverși indivizi, că nu știu ce, că nu știu cum. Deci nu contează, ca în timpul comunismului, profitul. Contează cum reușești să transferi șpaga către cei care îți fac facilitatea.”