17 decembrie 1989. Nicolae Ceaușescu: „Să lichidăm repede ce este în Timișoara”

Primii morți apar odată cu lăsarea serii. Ordinul de a trage în populație fusese dat la București, în ședința CPEx din aceeași zi, de însuși Nicolae Ceaușescu.

Constantin Cosovan, cercetător la Institutul Universitatea Politehnică Timișora, a descris care era atmosfera în oraș la 17 decembrie 1989.

„În Timișoara problema a început cu evacuarea pastorului Tökes, pastor care acuma se înțelege că știa și probabil a fost dirijat într-o astfel de acțiune, pastor care a organizat la sediul bisericii în care slujea, pe lângă slujbele pe care le făcea și acțiuni cu caracter antinațional. O serie de zeloși ai vechiului regim au tăbărât noaptea la 3-4 și l-au evacuat În acest context mulțimea de oameni, populația, a fost foarte iritată. S-a creat o stare de tensiune și de revoltă generalizată”.

„S-a încercat supravegherea cu ajutorul unui elicopter”

Totul a culminat cu scoaterea armatei în ziua de duminică 17 decembrie pe străzile orașului, de dimineață de la 8,30-9.00, care a defilat în lung și-n lat cântând, mărșăluind și incitând populația. Defilarea în forță a armatei i-a făcut pe oameni să se adune în număr mai mare ca de obicei, duminica după-amiază. La început au fost cete de copii care păreau nevinovați și care s-au dedat la spargeri și devastări, lucru care a incitat întreaga populație, nu a le continua exemplul, dar a-și manifesta totuși un sentiment de mulțumire și care a făcut să iasă armata și să se opună acestor spargeri, de altfel nejustificate. Nu a fost prea greu să se intre în conflict cu forțele de ordine, care a degenerat după orele după amiezii. Pe acest fond s-a încercat supravegherea întregii populații a Timișoarei cu ajutorul unui elicopter care a umblat deasupra orașului peste tot și se pare că din el s-a și tras. Totul a fost euforic până când, odată cu lăsarea serii au picat și primii morți. Primii morți i-au pus pe oameni în situația în care nu mai aveau ce pierde.

În ziua de 17 eram ofițer de serviciu pe institut. Când am ieșit în stradă am constatat că în fața Spitalului de Ortopedie erau câteva sute de oameni întinși pe jos, răniți, în jurul orei 20,30 când lumea a fost fugărită din centru și mergând spre domiciliu erau urmăriți, hăituiți și pe ( străzile n.n.) laterale, împușcați.

Starea asta am interceptat-o pe Bulevardul Mihai Viteazul când am urmărit cum au fost alungați din centru spre Piața Bălcescu câteva mii de oameni, mai mult sau mai puțin turbulenți, din care, din când în când, câte unul, doi cădea. Aceștia căzuți erau adunați și aduși la Spitalul de Ortopedie, de-aici, de pe Mihai Viteazul. Către orele 22 nu mai puteam circula pe stradă. Cei răniți erau interogați în stilul de atunci, li se lua datele și se comunica prin stație la o bază. Către orele 23 am ajuns către domiciliu, în partea opusă a orașului, cu frică și emoții să nu mă împuște cineva. De peste tot se trăgea”, a afirmat Constantin Cosovan, într-un interviu realizat de Adrian Onică la Timișoara, în maI 1997, și publicat pe memoriatimisoarei.ro.

„Numai sora mea și încă o persoană erau puse în sicriu”

Pentru Cristina Boțoc, seara zilei de 17 decembrie 1989 a fost ultima în care a văzut-o în viață pe sora ei geamănă, Luminița. A găsit-o după o lună, într-o groapă comună. Fusese împușcată în zona inimii.
„Mă numesc Boțoc Cristina, m-am născut în Timișoara în 16 aprilie 1976, naționalitate română, studii – am terminat liceul, actualmente sunt studentă. În ziua de 17 decembrie a fost duminică. Mi-aduc aminte că am fost la biserică. Obișnuiam să mă duc la biserică și după aia la un film. Am observat că în fața cinematografului Capitol erau foarte mulți oameni, iar în jurul primăriei erau soldați. M-am întors acasă și pe la orele 19-19,30, am auzit niște oameni care strigau , >Români veniți cu noi !”. Și-atunci hai să mergem să vedem ce se întâmplă. Sora mea geamănă mânca, era la masă. Când am auzit că niște oameni strigă, le-am spus alor mei să ne lase. N-au fost de acord prima dată, după aia, la insistențele noastre, au zis . Aveam 13 spre 14 ani. Sora mea cum a auzit s-a îmbrăcat și-a fugit pe scări. Când am ajuns jos, sora mea mi-a zis să mergem cu ei, eu am zis că nu. Atunci a plecat. În seara aia am așteptat-o să vină, nu a venit. A doua zi am mers și-am căutat-o pe la prieteni, cunoștințe, nu am găsit-o. Peste două zile am mers și-am căutat-o la spital, după trei sau patru zile am aflat că fusese împușcată. A fost împușcată în zona inimii, în Calea Lipovei. După câteva zile m-am dus cu tatăl meu la Clinici să ne interesăm dacă nu cumva este acolo și atunci m-am îmbrăcat fix cum a fost ea îmbrăcată în ziua de 17. Știu că am ajuns acolo dimineața pe la șase și știu că cel care făcea autopsii în momentul în care a dat cu ochii de mine a rămas foarte șocat și-a spus că nu se poate, . I-a explicat tatăl meu că de fapt eu sunt sora ei geamănă și autopsierul a spus că toți răniții au fost duși la Spitalul Județean. De atunci tot am căutat. Am găsit-o după o lună, în 15 ianuarie în Groapa Comună din Cimitirul Eroilor. Știu că administratorul cimitirului avea poze cu fiecare mort care se afla în groapă. Au fost opt sau nouă morți, dintre care numai sora mea și încă o persoană erau puse în sicriu. Restul erau puși în lăzi din placaje. Am luat-o, am îngropat-o și cam asta este”, a declarant Cristina Boțoc într-un interviu realizat de Adrian Onică la Timișoara pe 9 aprilie 1997, conform memoriatimisoarei.ro.

„Fata mea era acolo, în groapa comună”

Tatăl celor două fete, Virgil Boțoc, a povestit la rândul său, cât și-a căutat fiica, cum a găsit-o și cum i s-a falsificat cauza morții pentru a ascunde decesul prin împușcare.

„Dimineața când am văzut că n-o venit fata acasă am zis c-o mers la o colegă de-a ei să doarmă acolo Am plecat în Calea Lipovei. În Calea Lipovei primesc informații că o fată îmbrăcată în fâș roșu a fost împușcată și a fost dusă cu salvarea la Clinicile Noi. Mă duc la Clinicile Noi, asta a fost în data de 19. cu sora ei geamănă Cristina îmbrăcată în același fel cu Luminița. și-am vorbit cu autopsierul. Autopsierul zice că și că o fost dusă la morga județeană. M-am dus în 20 la morga județeană, n-am avut acces, am vorbit cu domnul doctor Dressler, zice că . Am venit acasă. Venind acasă am trecut pe lângă Cimitirul Săracilor din Calea Lipovei și am văzut jumătate de sicriu scos din pământ. Mi-o fost frică să mă bag, că se trăgea. În 21 dimineața, l-am luat pe vecinu, n-am putut să ne băgăm în cimitir pentru că ne-o fost frică. În 22 dimineața, iară m-am dus cu vecinu în cimitir. Atunci am început să dezgropăm. Și-am găsit morți. Este fapt real și este om care trăiește, care o fost dus la groapă acolo și-o reușit să scape, o plecat în pielea goală până acasă. O fost și la proces, o fost dat afară din proces.

După aia am văzut că nu-mi găsesc fata, am început cu Tribunaul Militar, am depus o declarație cu fotografie și-o spus că sunt arestați 51 de teroriști. O spus să vin peste o săptămână. Peste o săptămână o spus că n-o recunoscut-o niciunul, mai erau trei teroriști. În 15 ianuarie vin de la Tribunal; eu lucram la cimitir. Toți colegii mei, echipa pe care-o conduc eu, eram îmbrăcați în haine de doliu. Mi-or spus . Când m-am dus fata mea era acolo în groapa comună, lângă ea mai erau 11, toți neidentificați. Am luat-o, am făcut înmormântarea creștinește, după aia o început judecata. Mi s-a dat pe certificatul de deces că ar fi fost moartă de hepatită. Am fost apoi la domnul doctor Dressler și i-am spus . Mi-o dat până la urmă pe certificatul de deces: , a dezvăluit Vigil Boțoc, într-un interviu realizat de Adrian Onică la Timișoara, la 11 aprilie 1997, si publicat pe memoriatimisoarei.ro.

Ceaușescu: Să lichidăm repede ce este în Timișoara

La ședința Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, din 17 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu are o atitudine foarte dură la adresa minstrului Apărării, Vasile Milea, ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, și șeful Securității, Iulian Vlad, pentru că a scos armata fără muniție de război. Redăm un fragment din stenograma acestei ședințe:

Tov. Nicolae Ceaușescu: Voi n-ați executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unitățile, atît ale Ministeruliu Apărării Naționale cît și ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situație? Niște derbedei să intre în sediul comitetului județean de partid, să bată pe soldați, pe ofițeri și ei să nu intervină!? Ce au făcut ofițerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase jos, să someze și pe urmă să tragă la picioare.

Tov. Vasile Milea: Nu le-am dat muniții.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu le-ați dat? Am dat ordin să se tragă în aer,. să someze? De ce nu le-ați dat muniții? Dacă nu le-ai dat muniții mai bine îi țineai acasă!Ce fel de ministru al apărării ești tu? Ce fel de ministru de interne ești tu Postelnicu? Spuneați că le-ați dat muniții de manevră! Ei au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu ați spus adevărul. De abia acum spuneți, pînă acum ați dezinformat. Ați spus că ați dat ordin să tragă. De ce ați dezinformat?! Dacă trimiteți unitățile de securitate să se bată cu bastonul mai bine le trimiteați acasă; era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în București în 1945, în fața celor care erau în piața aceasta, cînd au tras, eram cu Dancea, cu Pătrășcanu și n-am fugit. Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au știut ce să facă, acum stau cu bățul în mînă, deci nici nu se sinchisesc.

Elena Ceaușescu: Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați în beci

Nicolae Ceaușescu le reproșează celor prezenți că nu l-au informat despre ce se întâmpla în realitate la Timișoara deși vorbise cu ei în cursul nopții, și cere demisia ministrului Apărării, Vasile Milea, măsură, care, în final, va fi amânată. Nicolae Ceaușescu le explică celor prezenți că dacă armata ar fi tras, i-ar fi împrăștiat pe manifestanți. Mai radicală, Elena Ceaușescu spune că trebuia tras în ei, apoi adunați și băgați în beciuri, să nu mai iasă de acolo.

Prezentăm un fragment din stenogramă:

Tov. Nicolae Ceaușescu: Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate.

Tov. Vlad Iulian: Așa este. Au fost cu bastoane de cauciuc și cu gaze lacrimogene.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu au mers înarmați?

Tov. Vlad Iulian: Am crezut că nu este cazul.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce n-ați raportat, să spuneți, că am vorbit toată noaptea cu voi? Din momentul de față, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naționale și pe ministrul de interne și pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiți decretul. Convocați Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe așa. Toată noaptea am stat și am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au știut care este situația cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă! Cine v-a dat dreptul să vă consultați voi și să nu luați măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi și v-am dat ordin? Știți ce ar trebui să vă fac, să vă pun în fața plutonului de execuție! Asta meritați, pentru că ceea ce ați făcut voi se numește pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea, așa se cheamă, nu?

Tov. Vasile Milea: Da, tovarășe secretar general.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu se poate una ca asta! Să se convoace Consiliul de Stat, imediat!

Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înțeles.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, tovarăși, avînd în vedere situația carfe s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că așa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat și teleconferința. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toți să fie înarmați și să aplice ordinul. Cînd am dat ordin să aplicați starea de necesitate, cu ce o aplicați, cu bîta?! Cînd am spus „stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi „stare de necesitate”, „cu bîta”.

Tu, care conduci trupele de securitate, nu știi ce înseamnă stare de necesitate?

Tov. Vlad Iulian: Știu, tovarășe secretar general, am dat ordin.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nici acum nu spuneți adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului județean de partid n-au avut cu ce trage. Soldații au luptat cu ce au avut, cu bîta, și au reușit să facă față. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile. Voi nu vedeți unde ați adus situația?

Am spus să trageți în aer, somați, și dacă nu, trageți în picioare.

Tov. Elena Ceaușescu: Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați în beci. Nu vi s-a spus așa? Unul să nu iasă.

Tov Nicolae Ceaușescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timișoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atît unitățile ministerului de interne, cît și cele ale apărării naționale, și oriunde se încearcă vreo acțiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuție.

(…)

Vasile Milea: Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare

Nicolae Ceaușescu continua să critice, spunând că a cerut armatei să tragă focuri de avertisment și, dacă nu se conformează, să tragă la picioare. Ministrul Apărării, Vasile Milea și șeful Securității spun că nu au crezut că evenimentele vor lua amploare. Prezentăm fragmente din stenogramă:

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu ați luat măsuri?

Tov. Vasile Milea: Sînt vinovat. Am gîndit că nu va lua amploare.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Știați care este situația la Timișoara. În loc să luați măsuri ați trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat și să fi lichidat de ieri, dar n-ați făcut acest lucru și ați ajuns pînă astă seară.

(…)

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nici grănicerii nu sînt înarmați, că sînt pe graniță?

Tov. Vasile Milea: Cei care sînt la paza frontierei au cartușe de război.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Postelnicu și Vlad n-au cunoscut acest lucru?

Tov. Tudor Postelnicu: V-am, raportat și vă raportez că în dotarea unităților noastre sînt cartușe de război.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Atunci de ce n-au ieșit cu ele?

Tov. Vlad Iulian: Gîndurile noastre au fost că este o acțiune de mică amploare și că putem să rezolvăm fără cartușe

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce n-ați întrebat.

Tov. Vlad Iulian: Este o greșeală fundamentală a noastră.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Am spus să trageți de avertisment, dacă nu se retrag să trageți în picioare. Nu m-am gîndit că trageți cu gloanțe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului județean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pămînt.