Asistent medical, „călău” în timpul liber, la Ordinul Cavalerilor Lup din Târgu Mureș

Asistent medical, călău în timpul liber, la Ordinul Cavalerilor Lup din Târgu Mureș
Publicat: 28/07/2014, 13:13
Actualizat: 18/05/2015, 23:25

Eugen Augustin Ogrean, Jan pentru prieteni, este asistent medical la o clinică din Târgu Mureș. Chiar dacă lucrează în schimburi „lejere”, de „12 cu 24” de ore, își găsește timp și pentru repetițiile de la Ordinul Cavalerilor Lup, unde este „Cavalerul Augustin”, zis și „Jan Călăul”. Spune că pentru el „toată nebuneala asta medievală” a început „dintr-o țăcăneală”. A colaborat într-o tabără de vară cu regizorul Liviu Pancu, șeful „Lupilor”, iar în 2008, când acesta a organizat un festival medieval la Târgu Mureș, l-a sunat și i-a propus să fie „călău”.

„Într-o seară ne-am întâlnit, când ei plecau de la montat decoruri și eu mă-ntorceam de pe unde veneam și mi-a spus așa, la plesneală: «Pe tine te văd călău». Zic: «No, hai s-o facem!» Și a ieșit personajul atât de credibil, încât am zis că e păcat de el să-l omorân după primul festival. Și încet-încet, participând, a început să mă prindă și pe mine asta, cu lupte, cu… și așa am ajuns, de șase ani, să ne jucăm. E un hobby plăcut, mult mai plăcut decât să stai să urmărești televiziunile sau altele, un hobby care și educă, care presupune nu doar antrenament, repetiții, ci și o grămadă de muncă de cercetare, de documentare”, spune „călăul”.

În timpul anului, Cavalerii Lup se întâlnesc de câteva ori pe lună, însă când se apropie perioada de festivaluri, foarte aglomerată, fac și câte două-trei antrenamente pe zi. Reușește să ajungă la mai toate, mulțumită unor colegi foarte înțelegători, cu care mai face schimb de ture, dar și investiției personale, pentru că, atunci când chiar nu poate pleca în același timp cu trupa, își suportă singur costurile deplasării.

„Dar asta e, nimic nu se face fără un pic de sacrificiu sau de investiție. În medieval sunt Cavalerul Augustin, zis și Jan Călăul, iar pe numele de buletin Ogrean Eugen Augustin. Dar răspund la Jan”, încheie el.

Colegul său, Francisc Ienei sau „Cavalerul Francisc”, a împlinit recent patru ani la Ordin. A ajuns acolo tot în urma câtorva colaborări cu regizorul Liviu Pancu.

„Am început cu Cavalerii Lup în 2010. Înainte cu vreo 16 ore înainte de Sighișoara Medievală, primesc un telefon. Era Liviu Pancu. Îmi zice: «Am nevoie de un om să mă ajute, ai experiență, vino cu noi». Am fugit acasă, am făcut un duș, mi-am făcut băgăjelul și dimineață am ajuns în Sighișoara. Asta se întâmpla în 2010. De atunci, n-am ratat niciun eveniment”, spune el.

„Cavalerul Francisc” adaugă că, mai nou, șeful „Lupilor” îi dă câte un nume nou în fiecare spectacol, ca un fel de „joculeț de-al lui”, însă îndatoririle sale sunt aceleași. Se ocupă de „scutieri”, de „paji”, răspunde de ei și de faptele lor.

„Trebuie să am grijă de ei. Ca și cavaler, ca oricare dintre colegii mei, am obligația să-i învăț tot ce știu eu și să am pretenția de la ei ca în momentul în care vor deveni și ei cavaleri să se autodepășească și să ne depășească pe noi”, afirmă el.

Pe lângă activitatea de la Ordin, Francisc lucrează mult pe organizări de evenimente și colaborează cu diverse ONG-uri. A fost și angajat la un site destul de cunoscut, unde a avut noroc cu un șef care îl înțelegea și îi permitea să lucreze în afara programului.

„Mai dispăream, mai apăream și-mi făceam munca în weekend-uri, noaptea… În momentul de față, n-am loc de muncă, așa că merg la toate evenimentele posibile”, spune el.

Studentă la Economie, „lupoaică” la Ordin

Andreea Marinescu este una din cele cinci „Lupoaice” de la Ordinul Cavalerilor Lup și spune că nu știe câți colegi băieți sunt, dar, în orice caz, sunt mulți. Ea studiază Economia la Facultatea de Business din Cluj Napoca. Încearcă să fie și acasă cu familia, și să învețe pentru facultate, și să se ocupe de acest hobby. În acest an va împlini cinci ani de când activează în cadrul Ordinului.

„Pe timp de vară, 90 la sută sunt cu Ordinul și 10 la sută cu restul. În afara sezonului estival mă ocup mai mult de școală și de familie. În timpul zilei sau în general, sunt «lupoaică». În spectacol sunt și element, elementul foc, eu aduc focul printre «lupi». Este un rol foarte puternic, pentru mine e ceva special, în interiorul meu se întâmplă ceva foarte special”, spune ea.

Înainte de a intra la Ordinul Cavalerilor Lup, Andreea a fost la un festival medieval unde i-a văzut și a zis că vrea și ea în trupă. Îl cunoștea pe Liviu Pancu, care e coleg cu tatăl ei la teatru, așa că în următorul an și-a exprimat dorința, iar acesta a spus „Hai, copilă!”.

„Atunci nu am dat probe, am învățat pe parcurs și, fiind tata și bunica actori, am învățat de la ei tot ce înseamnă această meserie. Satisfacția mea o constituie aplauzele și privirile oamenilor, când mă uit în ochii lor și văd acel efect de «uau» din ochii lor”, spune ea.

Potrivit Andreei, în spectacol „lupoaicele” încearcă să arate publicului cum erau femeile simple, de la țară, în perioada medievală, faptul că în afară de treburile casnice – gătit, spălat – erau nevoite de multe ori să-și apere căminul, cu ce puteau, pentru că nu aveau voie să pună mâna pe arme.

„Bărbații, de multe ori erau plecați în războaie, iar femeile rămâneau acasă cu copiii și trebuia să-i păzească, dacă cumva, Doamne fereste, veneau prădători. Atunci, trebuia să învețe să se lupte și ele – cu un făcăleț, cu o lingură, cu o bâtă… Femeile de obicei nu aveau voie să pună mâna pe spadă sau pe alte arme pe care le foloseau bărbații”, explică „lupoaica”.

O alltă tânără, Ioana Scânteie sau „Domnița Ioana”, a venit în premieră la Ordinul Cavalerilor Lup și la Festivalul „Sighișoara Medievală” din acest an. Pancu a chemat-o să facă parte din trupă abia de-o săptămână. A primit numele de scenă „Domnița Ioana”, a intrat numai la paradă și la dansurile medievale, asigurând și partea de animație cu publicul, dar spune că a venit și pentru copii, cărora le-a pictat modele pe față, la „Tabăra Cavalerilor”. Crede că totul e „foarte fain”.
„Lupii sunt o echipă, o familie, nu simt faptul că-s nouă aici. Și lucrează, lucrează foarte mult. Deci eu, ca și vizitator, n-am crezut că în spate poate fi atât de mult lucru. Ideea e că i-am văzut, mi-a plăcut că fac un spectacol și nu pur și simplu pretind că sunt actori, deci chiar fac un spectacol și foarte tare m-a atras aici partea de copii”, spune ea.

Ioana a absolvit cursuri de animație și turism și lucrează în ambele domenii. Spune că are noroc cu un coleg care o mai ajută.

„În principiu, lucrurile pe care ți le dorești, ți se întâmplă. Și se aranjează toate”, spune ea.

Actorul Dan Rădulescu: Au crescut „lupii” noștri precum Făt Frumos

Actorul Dan Rădulescu de la Teatrul Național din Târgu Mureș, cu 25 de ani de carieră în spate, este unul dintre puținii actori profesioniști de la Ordin. Colaborează cu „Lupii” de prin anii 2001-2002, când aceștia erau „într-o formă destul de incipientă” față de ceea ce sunt astăzi. Spune că a jucat mai multe personaje-cheie în spectacolele lui Liviu Pancu, ultimul sâmbătă seară, când a fost „suportul verbal” în spectacolul dedicat Marelui Maestru al templierilor, Jacques de Molay, intitulat „700” și că asigură „un fel de echilibru între imaginea vizuală și partea verbală sau nonverbală” din piese.
„Au crescut «lupii» noștri precum Făt Frumos și evenimentele se simt din ce în ce mai concret. Adică sunt de cea mai bună calitate, în fiecare an, ceea ce înseamnă experiență. Pentru că în profesia aceasta a noastră dacă nu ai experiență, e cam degeaba”, afirmă Rădulescu.

Regizorul Liviu Pancu sau „Marele Lup”, directorul artistic al Festivalului „Sighișoara Medievală”, a înființat Ordinul Cavalerilor Lup la Târgu Mureș, în 2002, însă ideea vine de prin 1992-1994, când a făcut cu studenții săi, la București, mai multe evenimente, printre care un festival de caricatură, în paralel cu activitățile didactice obligatorii. Nu aveau nimic de-a face cu medievalul, recunoaște el, adăugând însă că de atunci își dorea să formeze „o castă a lupilor consumatori de artă”.

„Și, când am venit în Târgu Mureș, am venit cu acel background și în relație cu oameni care au înțeles, și mai ales în Ardeal se întâmplă partea aceasta artistică medievală. Ce am organizat la București chiar deloc nu a avut de-a face cu ideea de medieval. Medievalul s-a înfiripat în momentul în care am venit în Ardeal”, afirmă Pancu.\Ordinul a pornit întâi cu tineri colaboratori ai „Teatrului Scena” și mici spectacole în care au fost invitați. Le-a spus „Cavalerii Lup” și nu, spre exemplu, „Ordinul Cavalerilor Cetății de Târgu Mureș”, pentru că „românii nu au avut ordine cavalerești care să aparțină cetăților”. A ales un nume de animal „ca să înglobeze practic o stare de spirit” și să nu jignească pe nimeni.

În 2002 și 2004 a fost organizator și director al Festivalului „Sighișoara Medievală”, iar din 2010, când a fost ales director artistic, a mers pe ideea de a reconstrui practic evenimentul și a-l face diferit de ceea ce se întâmpla la Sibiu, Alba Iulia sau Brașov, unde erau, de asemenea, programe artistice medievale, „chiar mult mai dezvoltate și mult mai puternice, față de capacitatea economică a Sighișoarei”.

„Ei, această branduire s-a realizat prin acest festival-spectacol, prin transmiterea lui în direct pe Internet și cu atât mai mult prin blazonul de foarte bună purtare al festivalului, prin obținerea înaltului patronaj al Alteței Sale Regale Principesa Margareta, care practic a deschis noi orizonturi. (…) Iată că după 12 ani de existență a Ordinului Cavalerilor Lup, am reușit să ne facem vocile auzite, dorite și înțelese și am primit o propunere de a fi înnobilați, dincolo de partea noastră artistică și forma noastră artistică, ca și cavaleri templieri ai Sfântului Bernard. Și formula noastră, practic, nu e o reconstrucție a timpului istoric al cavalerilor templieri, este a spiritualității și a modalității pe care simt eu, ca și regizor, că pot s-o transfer publicului în secolul XXI, astfel încât să poată să accepte, dincolo de costumație, dincolo de spadă, dincolo de partea expozitivă, spiritul cavaleresc și practic al omului care încearcă nu numai să-și creeze o poveste, dar și să își găsească locul în povestea respectivă”, conchide Pancu.

Mii de oameni au participat, de vineri până duminică, la Festivalul „Sighișoara Medievală”, eveniment ajuns la a XXII-a ediție și a cărui vedetă a fost spectacolul „700”, închinat memoriei Marelui Maestru al templierilor, Jacques de Molay, de la a cărui ardere pe rug se împlinesc 700 de ani.

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase