Ce s-a întâmplat cu banii din conturile Securității sau din creanța Rompetrol-Libia. Explicația Cameliei Bogdan, judecătoarea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu

Judecătoarea Camelia Bogdan, cea care a condus completul de judecată al Curții de Apel București care l-a condamnat definitiv la 10 ani de închisoare pe omul de afaceri Dan Voiculescu, a vorbit despre vulnerabilitățile sistemului de justiție românesc, când vine vorba de recuperarea prejudiciilor din infracțiuni, în cadrul unei conferințe Freedom House pe această temă. Unul dintre magistrații români cei mai specializați în acest domeniu, cu un doctorat în curs la București și Strasbourg pe tema confiscării speciale, Camelia Bogdan a dat exemple despre cum organele românești de justiție demonstrează „inapetență” pentru recuperarea acestor prejudicii.

„Am constatat nu de puține ori în activitatea de judecată o preocupare mai redusă din partea organelor de anchetă în efectuarea de investigații paralele proactive, de natură să identifice fluxurile financiare ale produselor infracțiunii. Ce s-a întâmplat cu banii rezultați din săvârșirea unor infracțiuni? (…) Pentru judecător este foarte important să înțeleagă și să urmărească exact rulajul conturilor, să fie familiarizat cu elemente de contabilitate, pentru a identifica în cazurile de corupție acel comision special care apare de cele mai multe ori în contabilitate, de obicei în registrul numerar, pe care oficialul public la un moment dat ar putea să-l justifice ca plată a contractului”, a spus Camelia Bogdan, referindu-se la cazurile de corupție apărute în ultima vreme, în care se vorbește despre celebrul comision-șpagă de 10% din contractele publice, disimulat în contracte comerciale.

SĂNĂTATE Cseke Attila, apel pentru vaccinarea antigripală. Cine beneficiază de gratuitate

09:19

ALERTĂ Două cutremure în România, în mai puțin de două ore. Ce magnitudine au avut seismele

09:15

Vulnerabilitățile justiției: „Inapetența organelor judiciare în recuperarea fondurilor sifonate” – conturile Securității, creanța Libia

Camelia Bogdan a enumerat mai multe vulnerabilități ale sistemului judiciar românesc, în ce privește recuperarea prejudiciilor reieșite din infracțiuni. Una dintre ele este „inapetența organelor judiciare în recuperarea fondurilor sifonate, care ar fi trebuit să alimenteze bugetul de stat”.

„Ne amintim cel puțin de momentul 22 decembrie 1989, când se prezumă că anumite sume de bani care ar fi rămas în conturile fostei Securități și ar fi trebuit aduse la bugetul de stat, cuvenindu-se poporului român, nu s-au mai regăsit. Sau de creanța Libia…„, a spus Camelia Bogdan.

Alte vulnerabilități ale sistemului judiciar în recuperarea produsului infracțiunii, pe care le-a menționat Camelia Bogdan, sunt lipsa unui registru de cadastru centralizat, dificultăți în obținerea datelor bancare, lipsa accesului direct pentru magistratul care dorește să impună un sechestru la toate bazele de date din care să obțină informații despre firme offshore.

„Am avut situații în care în dosarele noastre am observat că o societate este controlată de societatea X, care deține 99,99% din acțiuni. Un indiciu important a fost că 0,099% era deținut de un angajat al inculpatului. (…) Nu de puține ori, când suntem în prezența unor societăți offshore sau când sub același paravan al holdingului observăm existența mai multor structuri în care circulă fondurile, cu diverse explicații asupra cărora o persoană audiată fiind nu poate oferi explicații de natură să convingă magistratul că acele tranzacții au existat în realitatea faptică, suntem în prezența unui indiciu de natură a contura concluzia că suntem în prezența infracțiunii de spălare a banilor”, a explicat Camelia Bogdan.

Procurori care nu au găsit nimic pe numele infractorilor. „Vedeți dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău”

Judecătoarea Camelia Bogdan a explicat că a avut experiența unor dosare penale în care procurorii nu s-au preocupat de identificarea produsului infracțiunii, astfel că ea în calitate de judecător nu avea ce să confiște, pentru a recupera prejudiciul produs statului. Această măsură a sechestrului este obligatorie în cazul infracțiunilor de corupție, de evaziune fiscală sau de spălare de bani, a explicat magistratul.

„Există însă materii în care ca judecător aș fi pusă în situația, atunci când procurorul nu și-a îndeplinit obligația de a analiza incidența măsurilor asigurătorii, să mă confrunt cu următoarea situație: mențiune în rechizitoriu că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii, deoarece inculpatul nu are nimic pe numele lui. Vedeți dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău. Un prim instinct pe care îl are orice infractor este să se detașeze cât mai rapid de produsul infracțiunii„, a spus Camelia Bogdan.

De aici, din lipsa preocupării pentru investigații financiare care să stabilească produsul infracțiunii, derivă o altă vulnerabilitate a sistemului de justiție: unii procurori sunt preocupați doar să „tranșeze vinovăția”, nu să găsească banii și să îi recupereze în instanță.

În România, ca în SUA? Recunoști că ai furat și plătești banii, scapi de pedeapsă

Camelia Bogdan a considerat că legiuitorii români ar trebui să ia în calcul introducerea în procedurile penale din România a unui sistem de recunoaștere a vinovăției care să permită și confiscarea produsului infracțiunii, similar cu cel american, de tip „plea bargaining”, în care inculpatul poate scăpa de pedeapsă dacă recunoaște tot și plătește statului banii pe care i-a furat sau i-a produs din infracțiuni.

„Am observat din experiența altor state, precum sistemul american, că prin intermediul unui „plea bargaining”, în măsura în care se achită amenzi la stabilirea cărora se ține cont atât de perseverența infracțională, cât și de cifra de afaceri și de beneficiile obținute de către infractor, se încheie acest acord, renunțându-se la acuzațiile în materie penală. Și acest demers ar trebui să fie avut în vedere de legiuitorul român”, a spus Camelia Bogdan.

Judecătoarea a vorbit și despre posibilitatea procurorilor de a confisca produsele infracțiunilor unui parlamentar, chiar dacă acesta este protejat de imunitatea parlamentară.

„Și în cazul constatării unei imunități, procurorul se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, pentru confiscarea produselor infracțiunii. Avem în vedere situația unui parlamentar pentru care nu se poate începe urmărirea penală, din cauza protecției pe care i-o conferă Parlamentul, dar în măsura în care vedem că stilul de viață al acestuia a fost îmbunătățit de perceperea unei mite, cu siguranță nu este potrivită și nu respectă principiul „crime does not pay” rămânerea acestor sume de bani la dispoziția persoanei expuse politic„, a mai spus Camelia Bogdan.