CEDO recomandă României să nu deporteze un cetățean irakian. El a facilitat intrarea în țară a unor conaționali implicați în activități teroriste

Cetățeanul irakian, D., a reclamat la CEDO că, dacă va fi deportat în Irak, se va confrunta cu riscul de a fi condamnat la moarte sau supus torturii sau unor tratamente inumane.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anunțat în scris marți decizia luată, în primă instanță: România îl poate deporta pe cetățeanul irakian, însă recomandă să nu aplice această măsură până la decizia finală a Curții sau până la o comunicare ulterioară în această speță.

Reclamantul ceruse 1,5 milioane de euro daune pentru prejudiciul moral, cerere respinsă de CEDO.

A ajuns în România, prima dată, în 1994

Irakianul a depus reclamația la CEDO împreună cu fosta soție și cei trei copii ai lor. El s-a născut în 1975 și a intrat pe teritoriul României în 1994. Și-a prelungit șederea în scopuri de afaceri până la 22 februarie 1997, potrivit documentului CEDO.

FLASH NEWS Fost ministru PSD propune o comisie de anchetă care să verifice finanțarea sindrofiei de lux a USR-iștilor, la Paris. „Să fie transparență totală”

00:16

FLASH NEWS Chirurg și fost manager al spitalului din Craiova, condamnat la doi ani și jumătate de închisoare după o intervenție care a cauzat moartea pacientului

23:45

La 10 noiembrie 1997, Germania i-a acordat statutul de refugiat. S-a întors în România și s-a căsătorit cu cel de-al doilea reclamant la 22 ianuarie 1998. Cuplul a divorțat la 26 iunie 2009.

La 9 noiembrie 1998, documentele de călătorie ale primului reclamant emise de către autoritățile germane au expirat. Prin urmare, el a cerut autorităților române să îi emită noi documente.

În consecință, în iulie 1999 și, respectiv, în aprilie 2002, autoritățile române au eliberat documentele de călătorie pentru primul reclamant în baza Convenției de la Geneva din 1951. În mai 2003 au refuzat să-i mai elibereze noi documente. Cu toate acestea, primul reclamant a continuat să trăiască în România până în 2006.

Printr-o decizie pronunțată de Curtea de Apel București la 26 iulie 2006, șederea primului reclamant în România a fost considerată ca fiind indezirabilă și i-a fost interzisă intrarea pe teritoriul României pentru o perioadă de 15 ani pe motiv că reprezenta o „amenințare serioasă pentru securitatea națională”. El a fost luat în custodie publică și a fost expulzat în Irak la 28 iulie 2006. Cu toate acestea, în martie 2007 a reintrat în România sub o altă identitate (prin utilizarea unor documente false), se arată în speța CEDO, detaliată de juridice.ro.

Trafic cu migranți din Irak

În 2007, a fost inițiată o anchetă penală împotriva irakianului și a mai multor persoane, inclusiv a celor doi frați, pentru implicarea în trafic de migranți provenind din Irak.

La 28 ianuarie 2008, primul reclamant a fost acuzat pentru ajutorul și contribuția la intrarea pe teritoriul României a circa 250 de cetățeni irakieni, prin încălcarea legislației privind imigrația și conspirație criminală. Conform documentului CEDO, cea de-a treia acuzație împotriva reclamantului a vizat falsificarea unui număr mare de documente cu privire la înființarea unor societăți comerciale, care le-ar fi putut justifica prezența în România, respectiv a unor presupuse scopuri de afaceri ale cetățenilor irakieni pe care i-a ajutat să intre în România.

La 30 iulie 2010 cauza sa a fost disjunsă și o parte din dosarul privind complicitatea a cinci cetățeni irakieni, presupuși membri ai grupurilor afiliate Al-Qaeda, implicați în activități teroriste, a fost trimis autorităților responsabilile.

Instanțele române l-au condamnat pentru că a facilitat intratea în țară a cinci cetățeni irakieni, presupuși membri ai grupurilor afiliate Al-Qaeda, implicați în activități teroriste.

Instanța supremă a decis, în ianuarie 2016, o condamnare cu executare de cinci ani și șase luni, redusă față de hotărârea instanței de fond, pentru că acesta a a cooperat cu autoritățile competente pentru a pedepsi trei persoane pentru infracțiuni de corupție, potrivit juridice.ro. Înalta Curte a decis la acel moment ca cetățeanul irakian să aibă interdicție pe teritoriul României pe o perioadă de cinci ani și să fie deportat imediat în Irak după executarea sentinței.

În septembrie 2017, cetățeanul irakian a fost eliberat condiționat din închisoare, moment în care procurorul a ordonat ca acesta să fie deportat imediat în Irak. Irakianul a contestat expulzarea la Curtea de Apel București, a pierdut, ulterior a făcut apel, respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție în noiembrie 2017. Totuși, el nu a putut fi expulzat imediat, deoarece nu avea un pașaport valabil. El a a fost dus la un centru de detenție din Otopeni, ținerea sa în custodie fiind prelungită ulterior.

În noiembrie 2017, el a cerut azil în România, cerere care i-a fost respinsă.

Totuși, anul trecut, cetățeanul irakian a devenit persoană cu statut de tolerat în România și a ajuns să trăiască, din martie 2019, în București, cu fosta lui soție. Autoritățile au anunțat CEDO în martie 2019 că a expirat termenul până la care pot să aplice măsura reținerii administrative a cetățeanului străin. Curtea precizează că autoritățile române făcuseră demersuri, de când era în detenție administrativă, pentru a identifica o țară terță dispusă să îl primească pe reclamat pe teritoriul ei.