• Publicat:
Știri

#COLECTIV | Oamenii din flăcări. „Încă nu vrem să învățăm” / Un material eveniment, INTEGRAL la ora 19.00

30 octombrie 2015 a schimbat pentru totdeauna o țară. Dar oare cât a schimbat sistemul, acolo unde el și-a arătat slăbiciunea? Un material eveniment, realizat de Mediafax, arată fața nevăzută a lucrurilor, spusă chiar de către cei care au scăpat din Iad. Materialul integral va fi difuzat la ora 19.

30 octombrie 2015, trupa Goodbye to Gravity își lansa albumul, iar ceea ce trebuia să fie o seara de distracție s-a transformat în cel mai negru coșmar.

27 de tineri și-au pierdut viața chiar în club, în incendiu, iar alți 37 au murit în săptămânile care au urmat din cauza arsurilor și a infecțiilor nosocomiale. 4 ani mai târziu, azi, în 2019, încă nu a fost găsit niciun vinovat, iar procesul se judecă în continuare.

BOGDAN MOLEȘAG, supraviețuitor Colectiv: Ce s-a putut întâmpla prost, s-a putut întâmpla prost, cum au mai fost alte cazuri și în alte părți ale lumii, numai că alte țări au învățat din evenimentele astea, noi se pare că încă nu vrem să învățăm deși lucrurile sunt negru pe alb. Fiecare dintre cei inculpați consider că are partea lui de vină.

ADINA APOSTOL, supraviețuitor Colectiv: Procesul continuă, nu s-a terminat, procesul e, nu știu, mai durează și trași la răspundere sub nicio formă, sunt toți liberi. Sunt dezamăgită, foarte dezamăgită de tot ce s-a întâmplat în ultimii patru ani, plecând de la sistemul de sănătate, la justiție, la tot ce s-a încercat în ultimii ani cu justiția, să o călărească pur și simplu, s-o nenorocească de tot.

EUGEN IANCU, tatăl lui Alexandru Iancu, victimă Colectiv: Deocamdată sunt audiate părțile civile, vom vedea. Sper să facă pași, și într-un nou proces cu ce s-a întâmplat după, pe intervenția și pe condițiile din spital. În care vrem să arătăm că statul român nu era pregătit.

COSTIN MINCU, patronul clubului Colectiv: Îmi doresc ca toată lumea să cunoască adevărul. Consider că presa ar trebui să fie în sală, ca să înțeleagă exact ce s-a întâmplat. E de notorietate, noi nu am vorbit prea mult în acești patru ani, au vorbit foarte mulți șefi de instituții, miniștri, secretari de stat, oameni care au pretins că nu știau de existența spațiului, că noi avem toată responsabilitatea, că toată e a adminsitratorilor. Asta e imaginea care s-a creat în toți anii ăștia.

DESPRE SEARA DE 30 OCTOMBRIE

BOGDAN MOLEȘAG, supraviețuitor Colectiv: Îmi aduc aminte toată ziua foarte bine, de dimineață de când am plecat la serviciu, știu că mi-am lăsat mașina acasă și am mers cu metroul pentru că știam că seara urmează să mă duc la concert, îmi aduc aminte și în ziua respectivă ce am făcut la serviciu, apoi când am ajuns la club, am ajuns destul de devreme, pe la ora 8 seara și băieții încă făceau pregătirile așa că am plecat, am fost să mănânc undeva și am venit pe la 9 și jumătate, ceva de genul. În rest țin minte destul de bine toată seara.

ADINA APOSTOL, supraviețuitor Colectiv: Imaginea care îmi vine în cap când aud Colectiv sau legat de seara respectivă a fost flacăra aceea puternică pe care am văzut-o în momentul în care am ajuns la ieșirea spre container și m-am întors, bine, era vorba de câțiva pași pe care i-am făcut, și m-am întors și m-am uitat spre club și era o flacără imensă, așa, ca în filmele de groază de sus până la mijlocul… aproape de capul nostru. Și deja cuprinsese mai mult de jumătate de club. (…) M-am speriat, atunci m-am speriat pentru că n-am crezut că o să ia ceva foc atât de repede, în câteva fracțiuni de secundă, și știam că o să mor, asta am simțit. Că o să mor, știu că i-am cerut iertare prietenei mele pentru că am luat-o cu mine acolo, i-am spus „îmi pare rău, știi că o să murim amândouă, n-am vrut să-ți fac asta” .

BOGDAN MOLEȘAG, supraviețuitor Colectiv: Eram afară, am terminat țigara, am intrat în club, tocmai când începea ultima piesă pe care au mai cântat-o, m-am dus la toaletă, când m-am întors de acolo deja flacăra se întinsese la tavan, deci am ieșit destul de târziu, iar toaleta era fix în partea opusă ieșirii.

ALEX TEODORESCU, supraviețuitor Colectiv: Seara am ajuns în club la Colectiv, am mers cu trei prieteni cunoscuți, și am fost la concert Goodbye to Gravity, o trupă care la vremea respectivă încerca să pună rockul românesc pe harta internațională. Era o bucurie așa să vezi că au concert în București și că avem șansa să îi vedem și noi. Nu cred că a trecut foarte mult timp de când am ajuns și până a început concertul. Nu vedeam stâlpul că arde, pentru că stăteam în spate, unul din prieteni mi-a spus «hai afară că s-ar putea să fie rău», moment în care am plecat spre ieșire. La vreo doi metri, deja, pe tavan se extinsese flacăra, vedeam cum începe să ardă tavanul.

BOGDAN MOLEȘAG, supraviețuitor Colectiv: Cum am văzut flacăra nu m-am panicat, în schimb mi s-au ascuțit toate simțurile. Am luat-o spre ieșire, numai că atunci când am ieșit aproape de containerul prin care se făceau accesul și ieșirea, deja se blocase, erau oameni căzuți în ușă, era deja un morman de oameni, atunci pur și simplu am crezut că voi muri, am avut această senzație, sentiment, am crezut că s-a terminat pentru că știam ce vine din spate, era o căldură foarte puternică, alți oameni m-au împins au căzut peste mine, eu am căzut peste oamenii care erau deja. A luat foc aerul proaspăt care a intrat de la temperatura foarte mare care era înăuntru, o limbă imensă de foc a trecut prin noi, se auzea ca sunetul unui avion care decola, ceva de genul a fost țin minte și atunci am leșinat.

ADINA APOSTOL, supraviețuitor Colectiv: Am încercat să-mi torn berea în cap ca să mă recunoască mama la IML, asta am vrut, dar nu am putut pentru că eram mult prea înghesuiți ca să-mi pot ridica mâinile pe lângă mine.

ALEX TEODORESCU, supraviețuitor Colectiv: M-am îndepărtat foarte mult de gang, după care toți cei care am ieșit și am vrut să ajutăm, să ne tragem prietenii, m-am gândit că e mai bine să ieșim să descongestionăm zona și după să vedem ce e de făcut. Și ieșeam foarte mulți. După ce am ieșit și s-a mai dus fumul. Erau oameni arși, cum s-a văzut și pe filmările postate, foarte arși, negri, din cap până în picioare, care cereau apă. Moment în care eu am văzut că deja foarte mulți sunau la 112, și m-am dus să caut apă.

ADINA APOSTOL, supraviețuitor Colectiv: Când am ieșit din Colectiv da, am fost pe picioarele mele, chiar m-am întors în fața containerului și apoi am intrat singură în ambulanță pentru că erau două asistente sau doctorițe în jurul ambulanței, erau foarte panicate, nu știau ce să facă, m-am urcat singură și le-am spus să mă ajute că nu mai pot de durere. Dar după ce mi-au pus niște cred că erau niște fașe de silicon, nu știu exact ce, umede pe mine, pe mâini și pe față m-am înecat cred puțin, nu mai puteam să respir și am și leșinat din cauza durerii și m-am mai trezit doar o fracțiune de secundă în Elias când a răspuns asistenta, a sunat telefonul și a răspuns asistenta la telefonul meu, eram pe targă, știu doar că am auzit-o când a spus că sunt la terapie intensivă la Elias și după aia mi-am pierdut din nou cunoștința și am stat așa până cred că la sfârșitul lunii noiembrie.

ALEX TEODORESCU, supraviețuitor Colectiv: Foarte multă lume avea nevoie de ajutor, măcar de suport moral, pentru că noi, de exemplu, când am ieșit, unul din prietenii noștri era destul de ars și ne-a întrebat efectiv dacă e ok și cât de ok e, și era negru din cap până în picioare și în momentul ăla i-am zis că o să fie bine, deși cumva știam că o să aibă cicatrici tot restul vieții lui.

COSTIN MINCU, patronul clubului Colectiv: Îmi reproșez că nu am știut să fac ceva, ca lucru ăsta să nu se întâmple, și asta am gândit-o de prima data. Ce ar fi trebuit să face eu ca seara respectivă să nu se întâmple? Nu știu cum ar fi trebuit să fac asta, pentru că defapt e doar o expresie a regretului meu. Asta simt și asta este.

Materialul integral va fi public de către agenția Mediafax miercuri, 30 octombrie, ora 19.00.

Inchide