Cum este românul din statistici: trăiește puțin, dar muncește mult pentru calitatea vieții sale

Casa, familia, parametrii locuirii, stilul de trai, speranța de viață, sursele din care face rost de bani (structura veniturilor) sau modul în care îi folosește (structura cheltuielilor) ar fi principalele repere ale existenței acestui cetățean virtual. Cele mai multe date referitoare la aceste aspecte se găsesc în raportările Institutului Național de Statistică.

Românul mediu are una dintre cele mai mici speranțe de viață din Uniunea Europeană, respectiv 72 de ani. La vârsta de 19 ani se angajează, apoi iese la pensie în jurul vârstei de 65 de ani, dar preferă să muncească și după aceea, pentru a-și susține copiii și mai ales nepoții.

FLASH NEWS După o ședință cu scandal și țipete, liberalii au decis să îl susțină în continuare pe Bolojan. Ce rezoluție au adoptat

13:57

FLASH NEWS Rareș Bogdan, în sedința PNL: „Eu nu doresc steagul Curcubeu pe sediul PNL” / „Vreau steagul României și Crucea Creștină”

13:55

În gospodăria românului din statistici se regăsesc trei persoane, care aduc în total un venit de aproximativ 640 de euro, din care sunt acoperite cheltuielile pentru consum, de aproximativ 540 de euro. De fapt, jumătate din banii de cheltuială se duc pe mâncare, băutură și țigări. Puțin peste 38% din veniturile românului nostru se cheltuiesc pentru produse agroalimentare și băuturi nonalcoolice și peste 6% – pentru tutun și alcool. O pondere semnificativă (22%) în totalul cheltuielilor sale este reprezentată de costurile cu întreținerea locuinței – apă, electricitate, gaze etc. Cel mai puțin din total îi revine cheltuielilor cu educația – 0,9%. În fine, potrivit acelorași statistici, românul cheltuiește anual pentru haine mai puțin de 100 de euro, iar nivelul cheltuielilor cu sănătatea și îngrijirea personală (sub 70 de euro lunar) îl plasează pe cea mai joasă poziție în clasamentele europene.

Cetățeanului nostru virtual, ca persoană activă, îi revine echivalentul a mai mult decât un beneficiar de fonduri sociale, adică 0,8 pensionari și 0,4 șomeri sau din alte categorii (de regulă, persoane defavorizate ori cu dizabilități). Prognozele oficiale europene arată că acest raport se va dubla până în 2030, adică românului capabil de muncă îi vor reveni mai mult de doi asistați social.

La muncă nu-l întrece nimeni ca volum de activitate, doar că eficiența nu pare să conteze.

Românul din statisticile oficiale muncește mai mult de 40 de ore pe săptămână full-time (unul dintre cei mai mari timpi de lucru din Europa), dar își mai găsește timp și pentru alte activități part-time, cărora le rezervă 14 ore pe săptămână. Însă ca remunerație primită în schimbul acestor prestații (puțin peste 2.000 de lei sau 450 de euro lunar), se plasează în coada clasamentului european. Dacă ar vrea să-și înființeze o firmă, ar trebui să se întovărășească cu mai mult de 50 de parteneri, având în vedere faptul că în România sunt 21 de firme la mia de locuitori. În schimb, dacă s-ar angaja într-o firmă ca simplu salariat, aici ar avea 14 colegi, media pe țară fiind de 15 angajați per companie românească. În această calitate – cea de angajat – a devenit celebru în UE, pentru că salariul său (și celelalte costuri pe care angajatorul le suportă pentru a-i menține postul) a crescut în 2016 cu peste 15%. Nu același lucru se poate spune însă despre eficiența lui: productivitatea muncii sale a crescut cu doar 8% în aceeași perioadă.

În corelație invers proporțională cu nivelul veniturilor acestui personaj statistic se află configurația a ceea ce putem numi înghesuiala din țara lui: românul are 91 de vecini pe kilometrul pătrat. Pentru comparație, bulgarul are doar 70 de vecini pe kilometrul pătrat, iar neamțul împarte aceeași suprafață cu alte 230 de persoane.