Decizia privind legea dării în plată, amânată de CCR

Într-o ședință maraton, care a durat peste patru ore, judecătorii constituționali au ascultat argumentele avocaților celor șase bănci comerciale care au ridicat 33 de excepții la legea dării în plată, dar și pledoaria avocatului Gheorghe Piperea, autorul legii și reprezentant al clienților.

Criticile de constituționalitate aduse de către bănci legii dării în plată au vizat actul normativ în întregime, dar au fost și critici punctuale, pe articole. Unul dintre cele mai contestate articole ale legii a fost articolul 3, care prevede dreptul consumatorului „de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului”.

O altă prevedere foarte contestată de bănci a fost cea de la articolul 5, alineatul 2 al legii dării în plată, care descrie procedura prin care un debitor demarează darea în plată către bancă a imobilului cumpărat prin credit ipotecar.

TENSIUNIXi Jinping afirmă că reunificarea cu Taiwanul „trebuie realizată” și că se va întâmpla: „Cursul istoriei nu poate fi oprit”

17:38

EXCLUSIVDragoș Benea, coordonatorul PSD al proiectului de reformă teritorială, anunță în exclusivitate pentru Gândul cele șase criterii care vor sta la baza redesenării hărții României

17:35

De asemenea, critici de constituționalitate au fost aduse și articolului 1, alineatul 3 al legii dării în plată, care prevede că „dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori”.

Alineatul 5 al articolului 8 din lege a fost și el contestat în fața CCR de către avocații băncilor. Acesta prevede că „dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”.

Critici de constituționalitate au fost aduse și altor articole din lege, precum art. 4; art. 6; art. 7; art. 8, alin (1), (3) și (5); art. 10, alin (1); art. 11.

Valeriu Stoica, unul dintre avocații băncilor, a susținut în pledoaria sa în fața judecătorilor constituționali că legea dării în plată suprimă dreptul la proprietate, încalcă dreptul de creanță și dreptul de ipotecă. El a susținut că nu se face distincția între debitorii supraîndatorați și persoanele care s-au lansat în speculații imobiliare și care au posibilități de plată. Stoica a cerut Curții să constate neconstituționalitatea legii în întregime.

La rândul său, avocatul Gheorghe Piperea, autorul legii dării în plată și reprezentantul clienților băncilor, a invocat jurisprundeța CCR, CEDO și Curtea de Justiție a UE de unde rezultă, susține el, că pentru protecția consumatorilor unele legi pot să aibă efecte asupra contractelor în derulare și se pot aduce limite unui drept de proprietate pentru anumite interese de ordin public.

Legea dării în plată, inițiativă a deputatului PNL Daniel Zamfir, a fost adoptată pe 13 aprilie, de Camera Deputaților, for decizional, cu o majoritate de 207 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și o abținere. Deputații au stabilit că legea privind darea în plată nu se va aplica programului Prima Casă și au majorat plafonul creditelor care intră sub incidența acestui act normativ de la 150.000 la 250.000 de euro.