Golful Persic, miză uriașă. Proiecții îngrijorătoare și efect de domino. Foreign Affairs: „Administrația Trump înțelege fundamental greșit strategia energetică a Chinei”

Golful Persic post-conflict rămâne o miză uriașă. Războiul din Orientul Mijlociu a creat cea mai mare perturbare a aprovizionării globale cu petrol și gaze naturale lichefiate din istoria modernă. Chiar înainte de război, aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și 20% din exporturile de gaze naturale lichefiate treceau prin Strâmtoarea Ormuz. 

În ultima lună, traficul prin strâmtoare s-a redus, încetinind la o medie zilnică de cinci procente din fluxurile sale normale.

• Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au încercat să redirecționeze transporturile de țiței.
• Totuși, aceste alte conducte și căi de acces nu pot compensa volumul pierdut și sunt ele însele vulnerabile.

„Perturbările creează un efect de domino”

Daunele suferite de Ras Laffan, principala instalație de export de gaze naturale lichefiate a Qatarului – în urma atacului iranian din 18 martie – nu pot fi neglijate.

Cel mai mare producător de GNL din lume s-ar putea confrunta cu reduceri ale capacității sale în anii următori.

Însă efectele războiului asupra energiei depășesc cu mult închiderea Strâmtorii Hormuz și a Ras Laffan.

„Perturbările creează un efect de domino. Washingtonul continuă să măsoare pagubele provocate de război în mod restrâns, în termeni de preț al petrolului, în loc să ia în considerare efectele sale asupra rolului mai larg al Golfului ca actori și dezvoltatori ai sistemului energetic la scară globală”, notează Karen E. Young într-o analiză publicată de Foreign Affairs.

Precedente alarmante

Chiar dacă un armistițiu ar fi realizat mâine, continuă Karen E. Young, „reinstituirea asigurării pentru petroliere la tarife acceptabile ar putea dura luni de zile”.

Țițeiul trebuie eliberat din depozit pentru a permite repornirea pompelor. Asta înainte ca rafinăriile de combustibil pentru avioane și motorină să poată reîncepe să funcționeze și să relanseze producția de produse petrochimice cheie.

„Istoria recentă oferă precedente alarmante cu privire la cât timp poate dura acest proces.

• Grupul rebel Houthi din Yemen a lansat atacuri asupra navelor maritime din Marea Roșie, la sfârșitul anului 2023.
• În ciuda unui armistițiu, tranzitul pe calea navigabilă rămâne cu 60% sub nivelurile de dinainte de 2023.
• TotalEnergies a avut nevoie de patru ani pentru a relua construcția proiectului său GNL din Mozambic, după un atac jihadist major în apropierea amplasamentului în 2021.

Statele din Golf se confruntă cu o incertitudine economică enormă. Acest lucru va remodela modul în care interacționează între ele, precum și cu Iranul, Israelul și Statele Unite în anii următori”, mai scrie Karen E. Young.

„Washingtonul a considerat aceste țări niște pușculițe și rezervoare de energie”

Acest război a scos la iveală și cât de urgent este nevoie ca Statele Unite să își actualizeze propria abordare față de statele din Golf în ceea ce privește energia.

„Mai ales sub președintele american Donald Trump, Washingtonul a considerat aceste țări niște pușculițe și rezervoare de energie”, punctează autoarea analizei.

„Dar aceste țări au devenit parteneri din ce în ce mai valoroși în eforturile mai ample ale statelor de a realiza securitatea energetică în domeniul petrolului și gazelor și de a naviga în tranziția către surse regenerabile.

• Trump a declarat că, dacă Statele Unite își încheie conflictul direct cu Iranul, intenționează să protejeze statele arabe din Golf „de departe”.
• Dar nu a semnalat că va înceta să mai ceară Arabiei Saudite să își folosească capacitatea de rezervă pentru a satisface nevoile de petrol ale SUA și ale lumii.

Cererile frecvente ale lui Trump ca statele din Golf să investească în energia SUA induc presupunerea că aceste țări ar trebui să se mulțumească cu puțină securitate în schimbul unor bani mulți”, explică Karen E. Young.

„Petrolul pentru securitate nu mai este o strategie sustenabilă”

Producătorii de petrol din Golf, se mai arată în analiza publicată de Foreign Affairs, își schimbă modul în care gândesc despre energie.

„Petrolul pentru securitate nu mai este o strategie sustenabilă.

Conștiente de nevoia de a-și diversifica economiile și ofertele energetice, statele din Golf au depus eforturi pentru a deveni actori sofisticați în întregul lanț valoric al energiei.

• Au investit în rafinare, stocare și producție și au colaborat pentru dezvoltarea de proiecte regenerabile, precum și de petrol și gaze în întreaga lume.
• Arabia Saudită și-a transformat producția internă de energie electrică pentru a economisi petrol pentru export.
• Riyadh și Abu Dhabi construiesc unele dintre cele mai mari proiecte de energie solară din lume.

PIB-ul non-petrol din țările din Golf a crescut constant, inclusiv în sectorul petrochimic, dar și în turism, ospitalitate, minerit, inteligență artificială și servicii financiare”, mai precizează Karen E. Young.

Proiecții îngrijorătoare

În prezent, statele din Golf par vulnerabile, și chiar sunt. Dacă Strâmtoarea Ormuz poate fi redeschisă, o creștere durabilă a prețurilor petrolului va fi în beneficiul exportatorilor de petrol din Golf.

„Însă numeroasele alte perturbări cauzate de război și orice amenințări persistente din partea Iranului vor afecta probabil economiile lor non-petroliere pe termen scurt.

• Pe 11 martie, Goldman Sachs a estimat că, dacă conflictul durează până la sfârșitul lunii aprilie, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite ar putea vedea o scădere a PIB-ului lor din 2026 cu trei până la cinci procente.
• Pentru Kuweit și Qatar, care nu au rute alternative de export către Strâmtoarea Hormuz, a estimat că scăderea PIB-ului ar putea ajunge până la 14%.
• Această proiecție pare acum scăzută. A precedat atacul iranian asupra principalei instalații GNL a Qatarului, despre care se așteaptă să genereze pierderi de 20 de miliarde de dolari pe an la exporturi timp de până la cinci ani.

Bugetul Qatarului pentru venituri guvernamentale pe 2025 a fost de 54 de miliarde de dolari, pentru a contextualiza amploarea pierderii”, amintește Karen E. Young.

„Statele din Golf vor deveni din ce în ce mai precaute față de Statele Unite”

Administrația Trump înțelege fundamental greșit strategia energetică a Chinei, mai scrie Karen E. Young.

„Beijingul nu urmărește să construiască un stat electrostatic similar statului petrostatic al Washingtonului.

• De fapt, China valorifică simultan producția internă de combustibili fosili și accelerează utilizarea și exportul de energie verde.
• China este deja un important producător de petrol și gaze. Generează aceeași cantitate de petrol în fiecare zi ca Emiratele Arabe Unite înainte de războiul din Iran.
• China face o prioritate din adoptarea vehiculelor electrice și a energiei regenerabile. În 2025, China a adăugat peste 430 de gigawați de capacitate nouă eoliană și solară.

• Aceste surse de energie reprezintă acum aproape jumătate din capacitatea sa totală instalată de energie. Au permis o reducere constantă a dependenței Chinei de importurile de petrol și gaze, inclusiv din Orientul Mijlociu.

Mulți analiști au susținut că statele din Golf vor deveni din ce în ce mai precaute față de Statele Unite. Și asta din cauza expunerii pe care au suferit-o din cauza acțiunilor SUA și Israelului.

Dar ar putea exista acum o mare oportunitate de a construi un sistem energetic american mai diversificat. Iar statele din Golf ar putea deveni dezvoltatori globali de energie, în special pe piețele emergente”, încheie Karem E. Young.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• SUA vs UE în „războiul digital” pentru controlul internetului. Regulile europene, respinse vehement de Trump și Musk: „Extorcare” / „UE ar trebui desființată”
• „Experiment social” marca „FSB”. Ce sumă li s-a promis rușilor amatori de câștiguri financiare rapide pentru a comite acte de sabotaj
• „Mr. Nobody Against Putin”, pro și contra. O analiză filmată a propagandei de la Kremlin. „Nedreptatea se poate întâmpla oriunde”/ „A avut norocul să părăsească Rusia la timp”
• Rusia se joacă de-a războiul și pune presiune în Marea Baltică. Au fost activate sistemele de rachete de coastă Bal și Bastion. „Planificarea NATO se complică”
• Pariu cu bătaie lungă. Cum încearcă SUA să folosească forțele kurde din Iran și Irak împotriva ayatollahilor. „După eșecul blitzkrieg-ului iranian, urmează Planul B al Washingtonului”