După ce Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, Kremlinul se așteaptă să profite de creșterea prețurilor la îngrășăminte. Totodată, vrea să se răzbune pentru eșecul acordului privind cerealele din 2023. Donald Trump susține că victoria în Iran este aproape, dar încă nu se întrezărește sfârșitul ostilităților din Golful Persic.
Dimpotrivă, se implementează treptat noi abordări pentru limitarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz.
„Nu se acordă la fel de multă atenție impactului asupra pieței globale de îngrășăminte. Schimbările vor fi graduale, dar ireversibile. Prețurile alimentelor vor avea nevoie de 6-9 luni pentru a reacționa la șocul ofertei de pe piața îngrășămintelor, după închiderea Strâmtorii Ormuz. Între timp, Rusia s-ar putea bucura de beneficii mult mai tentante decât umplerea temporară a buzunarelor cu petrodolari”, notează Alexandra Prokopenko într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2F8094027-hepta_mediafax_foto-abacaprfess_hepta.jpg)
Carnegie: „Rusia s-ar putea bucura de beneficii mult mai tentante decât umplerea temporară a buzunarelor cu petrodolari” | Foto – Mediafax
Strâmtoarea Hormuz este cea mai importantă rută de tranzit nu doar pentru petrol, ci și pentru îngrășăminte.
„Țările din Golful Persic reprezintă aproximativ 46% din tranzitul maritim global de uree și aproximativ 30% din tranzitul de amoniac.
Acești compuși ai azotului sunt esențiali pentru cultivarea eficientă a aproape oricărei culturi alimentare. Cu toate acestea, transportul lor maritim din Golful Persic este aproape complet paralizat.
În plus, spre deosebire de petrol, nu există rezerve strategice de uree. Nu există conducte alternative pentru amoniac și nici escortă militară. Arabia Saudită a creat infrastructură pentru exportul de petrol ocolind Strâmtoarea Hormuz, dar nu există astfel de soluții pentru îngrășăminte”, continuă Alexandra Prokopenko.
Ca și în cazul pieței petrolului, Rusia este unul dintre principalii beneficiari ai turbulențelor de pe piața îngrășămintelor.
„Rusia reprezintă aproximativ 23% din exporturile globale de amoniac, 14% din exporturile globale de uree și – împreună cu Belarus – 40% din exporturile globale de potasiu.
În plus, infrastructura sa de export este complet independentă de Strâmtoarea Ormuz.
Moscova a folosit deja această tactică. În perioada 2022-2023, Kremlinul a folosit «Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră» ca pârghie diplomatică în Africa și Orientul Mijlociu.
Rusia a îndemnat țările importatoare să obțină poziții mai prietenoase și să obțină voturi corespunzătoare în cadrul ONU, ca o condiție prealabilă neoficială pentru reluarea livrărilor”, explică Alexandra Prokopenko.
Într-un interviu acordat publicației Kommersant, consilierul prezidențial Nikolai Patrușev a declarat că războiul SUA cu Iranul nu este o criză temporară, ci o realiniere structurală care ar trebui valorificată.
„În august 2024, Patrușev a fost numit președinte al nou-înființatului Consiliu Maritim Rus. Între timp, fiul său, Dmitri Patrușev, este viceprim-ministru pentru agricultură și producție de îngrășăminte”, mai scrie Alexandra Prokopenko.
„Închiderea Strâmtorii Hormuz declanșează o reacție în lanț de trei șocuri consecutive în sectorul agricol”, continuă autoarea analizei.
Un șoc al ofertei se traduce aproape în întregime prin prețuri mai mari, mai degrabă decât prin consum mai mic. Consumul mai mic este în sine o catastrofă. În țările mai sărace, un consum mai mic înseamnă foamete și nu doar schimbări în compoziția coșului de consum”, avertizează Alexandra Prokopenko.
Pentru Rusia, fiecare dintre aceste trei șocuri este important în felul său.
Moscova a impus cote de export pentru îngrășăminte încă din 2025, pentru a stabiliza piața internă.
„O creștere rapidă a exporturilor ar necesita decizii guvernamentale corespunzătoare și s-ar putea lovi de constrângeri de infrastructură în porturi.
Un nou terminal în Peninsula Taman trebuia să rezolve parțial această problemă, dar detaliile privind capacitatea sa completă rămân neclare”, punctează autoarea analizei.
Kremlinul a declarat deja că Rusia este una dintre puținele țări care pot asigura o aprovizionare pe piață în creștere”, amintește Prokopenko.
„Pe termen lung, Kremlinul se va bucura de câștiguri geopolitice de pe urma tulburărilor din Golful Persic și nu doar de beneficii financiare. Venituri suplimentare din petrol sunt probabile, dar s-ar putea epuiza.
Războiul din Iran se va încheia probabil înainte ca majoritatea oamenilor să vadă legătura sa cu creșterea prețurilor la alimente în 2027.
Până atunci, Rusia va putea să se poziționeze ca un furnizor indispensabil care a salvat lumea de la foamete. Kremlinul nu a semănat această recoltă, dar cel mai probabil o va culege”, încheie Alexandra Prokopenko analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
RECOMANDAREA AUTORULUI: