INTERVIU. Ioan Mircea Pașcu: NATO e ca o societate de asigurări – faci niște eforturi, ca la nevoie să fii apărat

Fostul ministru al Apărării în mandatul căruia România a aderat la NATO, Ioan Mircea Pașcu, a declarat într-un interviu Mediafax că aderarea în 29 martie 2004 a României la NATO a însemnat accesul la cea mai puternică garanție de securitate existentă, că țara noastră a făcut mai mult decât se așteptau ceilalți și că NATO a apreciat foarte mult contribuția României și îi acordă o atenție sporită, în condițiile ultimelor evenimente prin care s-a creat un deficit de securitate prin ocupația militară a Rusiei în Crimeea.

„Ne ajută (faptul că suntem în NATO – n.r.) pentru că ne socotim în siguranță și vedeți că în societate aceste lucruri nu produc neliniștea pe care ar fi produs-o dacă nu am fi fost membri NATO. Ne permite să ne ducem viața în continuare fiind siguri că suntem apărați de articolul 5, în același timp putem, beneficiind de această liniște, să vedem ce contribuție putem să aducem la întărirea apărării NATO și a UE, pe acest flanc”, a afirmat Pașcu.

El a mai spus că NATO poate fi privită ca o societate de asigurări.

„Noi socotim când te gândești la NATO ca o organizație care îți oferă o garanție de securitate, te gândești ca la o societate de asigurări. Adică eu plătesc o asigurare ca, în cazul în care acea situație se întâmplă, banca sau societatea de asigurări să preia costurile. La fel și aici, adică faci niște eforturi într-o organizație ca NATO, adică participi la acțiuni, te achiți de obligații, îți faci datoria de membru plin, astfel încât, în cazul în care ai nevoie, organizația să vină în sprijinul tău”, a afirmat Pașcu.

Fostul ministru al Apărării a mai arătat că participarea României la scutul antirachetă are o relevanță strategică și reprezintă o contribuție directă la apărarea colectivă a Alianței.

„Scutul reprezintă o formă concretă, în condițiile tehnologiei actuale, de apărare colectivă. Așa îl privește NATO, iar noi, participând la scut, avem o contribuție directă la apărarea colectivă a Alianței. Eu cred că lucrurile vor merge în continuare, simbolismul scutului este nu numai tehnic, dar este și politic”, a apreciat Ioan Mircea Pașcu.

Prezentăm integral interviul acordat de Ioan Mircea Pașcu agenției MEDIAFAX:

Reporter: Ați fost ministru al Apărării când România a aderat la NATO. Ce a însemnat pentru România? Care a fost câștigul?

Ioan Mircea Pașcu: În primul rând, a însemnat o garanție la securitate, de fapt accesul la cea mai puternică garanție de securitate existentă în momentul respectiv și noi am avut nevoie de securitate în momentul respectiv, pentru că imediat după 1989 am avut o transformare majoră în mediul nostru extern. E vorba de două focare conflictuale, deschise pe fosta URSS și fosta Iugoslavie, iar noi ne aflam între ele. De asemenea, am avut nevoie, pentru că, pe plan intern, era un proces profund de trasformare și deci țara era inevitabil pusă în situația să genereze mai puțină putere decât altfel. Și atunci am avut nevoie de această garanție de securitate pe care am obținut-o prin aderarea la NATO.

Reporter: Puteți să ne povestiți un moment inedit din acele negocieri?

Ioan Mircea Pașcu: Sunt multe. Una dintre problemele noastre era că exista o preferință evidentă pentru țările Vișegrad. Noi am insistat pe egalitatea de șanse și respectarea principiului egalității de șanse și vă pot spune că, la un moment dat, am avut o discuție și am observat că, în planurile individuale pentru Parteneriatul pentru pace, unele țări aveau selectate exerciții militare, iar noi aveam selectate seminarii. Atunci am întrebat: întucât e important să fim calificați drept membri activi ai Parteneritatului pentru pace, întrebarea este pe ce criterii stabiliți acest lucru, pentru că nu știu cum la unii sunt numai exerciții și la noi sunt numai seminarii. Și mi s-a răspuns că exercițiile sunt planificate în plan bilateral între unele țări occidentale și favoriții, între ghilimele, lor, țările candidate.

Am spus că nu e corect să fie așa ceva, drept pentru care oamenii respectivi, cu care am discutat, au spus că vor ridica această problemă la Consiliul NATO. S-a ridicat la Consiliul NATO și de atunci, din clipa respectivă, toate exercițiile trebuiau să fie făcute publice și ce țară dorea să se înscrie să participe la exerciții putea să fie acceptată, cu condiția să susțină cheltuielile necesare.

Iată o dovadă, un moment în care noi am reușit să echilibrăm un pic lucrurile și să le aducem pe un făgaș de egalitate comparativ cu ceilalți favoriți.

Reporter: În discuțiile dumneavoastră cu partenerii NATO au fost momente deosebite?

Ioan Mircea Pașcu: Da, au fost momente, de pildă în momentul în care în Parteneriatul pentru pace s-a pus problema participării unor forțe militare străine la exerciții pe teritoriul național, o chestiune pe care România o interzisese membrilor Pactului, în perspectiva a ceea ce s-a întâmplat în Cehoslovacia în ’68, a ceea ce s-a întâmplat în Tratatul de la Varșovia, am fost întrebat dacă România își menține sau nu aceeași interdicție. Am spus că nu e cazul să și-o mențină, pentru că NATO este alt tip de organizație decât Tratatul de la Varșovia și noi avem încredere în NATO. Nu am avut încredere în Tratatul de la Varșovia, dar în NATO avem încredere, deci nu sunt probleme.

Reporter: Ce a făcut România pentru NATO și invers și ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut?

Ioan Mircea Pașcu: Aici, noi socotim când te gândești la NATO ca o organizație care îți oferă o garanție de securitate, te gândești ca la o societate de asigurări. Adică, domnule, eu plătesc o asigurare ca, în cazul în care acea situație se întâmplă, banca sau societatea de asigurări să preia costurile. La fel și aici, adică, faci niște eforturi într-o organizație ca NATO, adică, participi la acțiuni, te achiți de obligații, îți faci datoria de membru plin, astfel încât în cazul în care ai nevoie organizația să vină în sprijinul tău. Deci, aici aceasta este ideea principală. Și noi am făcut, după părerea mea, ceea ce trebuia să facem, am participat la operațiuni multinaționale ale NATO, am făcut reforma armatei, fără reforma armatei nu am fi reușit să intrăm în NATO și asta a fost un test extrem de important, un examen extrem de important pe care l-am trecut cu brio. De fapt, armata română a fost redusă numeric, dar a crescut în capacitatea de intervenție operațională. Atunci, practic, cu mai puțini soldați am obținut mai multă securitate.

Reporter: Se putea face mai mult?

Ioan Mircea Pașcu: Nu cred că se putea face mai mult. La momentul respectiv am făcut chiar mai mult decât se așteptau ceilalți de la noi. De pildă, ne-am dus forțele proprii în Afganistan înainte de a deveni membri, prin mijloace proprii și le-am întreținut acolo prin mijloace proprii, în timp ce alții au trebuit să apeleze la mijloace de transport furnizate de alți aliați. Noi am putut să o facem prin propriile noastre mijloace, bineînțeles la nivelul participării noastre. Nu am putut să participăm cu o brigadă, dar am putut să participăm cu un batalion în Afganistan.

Reporter: NATO putea face mai mult pentru noi?

Ioan Mircea Pașcu: Nu este cazul. NATO nu avea de ce să facă. NATO a răspuns întotdeauna, NATO a apreciat foarte mult contribuția noastră și iată că, în momentul de față, cu ultimele evenimente, NATO acordă o atenție sporită acestei zone, inclusiv României.

Reporter: În contextul situației delicate de la granița cu Ucraina, cât de mult ne ajută faptul că suntem în NATO?.

Ioan Mircea Pașcu: Ne ajută pentru că ne socotim în siguranță și vedeți că în societate aceste lucruri nu produc neliniștea pe care ar fi produs-o dacă nu am fi fost membri NATO. Ne permite să ne ducem viața în continuare fiind siguri că suntem apărați de articolul 5, în același timp putem, beneficiind de această liniște, să vedem ce contribuție putem să aducem la întărirea apărării NATO și a UE, pe acest flanc. România, Polonia, Turcia sunt țări care, în momentul de față, reprezintă piloni ai oricărui sistem NATO sau UE de securitate în această zonă, unde s-a creat un deficit de securitate prin mișcarea Rusiei, prin ocupația militară din partea Rusiei a Crimeei.

Reporter: Scutul antirachetă cât ne ajută?

Ioan Mircea Pașcu: Sigur că da. Scutul reprezintă o formă concretă în condițiile tehnologiei actuale, de apărare colectivă. Așa îl privește NATO, iar noi, participând la scut, avem o contribuție directă la apărarea colectivă a Alianței. Eu cred că lucrurile vor merge în continuare, simbolismul scutului este nu numai tehnic, dar este și politic. Pentru că până la urmă este și o relație a noastră cu NATO, pe de o parte, și cu Stalele Unite bilateral, pe de altă parte. Ori, noi avem nevoie de o substanță considerabilă, semnificativă în relațiile noastre cu Statele Unite, după ce operațiunile militare din Irak și Afganistan au început să fie reduse, până ce vor fi eliminate complet. Deci, relevanța noastră strategică, care a fost mare atât timp cât aceste operațiuni erau în curs de desfășurare, se diminuează inevitabil, dar se transferă pe această contribuție la NATO prin intermediul apărării antirachetă.