Procesiune în Capitală pentru eroii împușcați la Timișoara și incinerați la crematoriul Cenușa

Procesiunea intitulată „Pe urmele cenușii eroilor-martiri timișoreni dispăruți în Revoluție”, la care au participat și 22 de persoane venite din Timișoara, a început în Piața Universității, unde au fost depuse coroane de flori și s-au aprins lumânări.

”Este foarte greu, din an în an suntem din ce în ce mai puțini și poate ce este cel mai trist este că s-au uitat atât morții, cât și urmașii lor. Noi, din Timișoara am venit 22 de persoane, iar împreună cu cei din Capitală, dacă suntem 50 de persoane”, a declarat, pentru MEDIAFAX, soția lui Horia Șandru, rănit în timpul Revoluției din 1989.

Femeia a spus că a venit la procesiune pentru că soțul ei, rămas paralizat în urmă cu nouă ani, din cauza rănii din decembrie 1989, a rugat-o să meargă la București și să aprindă o lumânare, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care îl face pentru el.

FINANCIAR Angajații companiei care dezvoltă Grand Theft Auto VI vor să-și creeze sindicat după concedierile în masă de anul trecut

01:58

RĂZBOI Netanyahu anunță staționarea permanentă a trupelor israeliene în sudul Libanului până când Hezbollah nu va mai reprezenta o amenințare pentru Israel

23:54

„Este dureros, pentru că pentru democrația asta de acum au murit oameni dragi nouă și, din păcate, democrația este bună, dar la noi este prost înțeleasă. Se uită din ce în ce mai mult, se uită morții, dar și urmașii lor”, a spus Camelia Andrei, care și-a pierdut sora în 17 decembrie 1989, în masacrul de la Podul Decebal din Timișoara. Maria Andrei, care avea atunci 25 de ani și un copil de șase ani, a fost printre timișorenii incinerați la crematoriul Cenușa.

Participanții la procesiune au plecat din Piața Universității la crematoriul Cenușa, unde au aprins lumânări și au depus coroane de flori. Aceștia au mers apoi la „Biserica suspendată” din Popești-Leordeni, județul Ilfov, unde a fost oficiată o slujbă de pomenire, în apropierea gurii de canal în care a fost aruncată cenușa eroilor martiri timișoreni dispăruți la Revoluție.

La finalul procesiunii, cei 22 de timișoreni s-au împărțit în două grupuri, unii plecând spre Timișoara, iar ceilalți la Slatina, unde se presupune că s-ar fi defectat o altă mașină frigorifică în care ar fi fost timișoreni împușcați la Revoluție.

”Dacă și la Slatina se va reuși ridicarea unei biserici în memoria martirilor din decembrie 1989, atunci ei sigur se vor liniști. Se vor liniști și cei care i-au omorât. Ne vom liniști și noi, urmașii lor. Noi, urmașii, i-am iertat pe cei care i-au omorât, însă vrem să se întâmple și acolo ce s-a întâmplat la București (Popești-Leordeni, n.r.)”, a spus Ioan Bânciu, vicepreședintele Asociației Memorialul Revoluției de la Timișoara. Soția lui Ioan Bânciu a fost împușcată la Timișoara și incinerată la crematoriul Cenușa.

Ioan Bânciu a mai spus că urmașii eroilor martiri din Timișoara vor să fie redeschise dosarele Revoluției de la Timișoara și vinovații să plătească.

„Au rămas câteva mii de dosare îngropate cu lucruri despre Revoluția din 1989. Vrem ca acestea să fie reluate și aștepăm ca cei vinovați să plătească toți. La 25 de ani de la Revoluție, justiția a început să se miște pe linia corupției. Sperăm să se miște din nou și pentru găsirea adevărului și pedepsirea vinovaților, care până acum nu au fost pedepsiți”, a adăugat Ioan Bânciu.

Vicepreședintele Asociației Memorialul Revoluției de la Timișoara a mai arătat că își dorește ca nimeni să nu uite ce s-a întâmplat în acele zile în România.

În 18 decembrie 1989 s-a declarat stare de necesitate la Timișoara. În aceeași zi, un grup de tineri a desfășurat tricolorul fără stemă pe scările Catedralei din Timișoara, apoi a început să cânte „Deșteaptă-te române”, interzis din 1947.

Intervenția forțelor de ordine nu s-a lăsat așteptată, acestea începând să tragă în plin. Câteva zeci de tineri au murit atunci, alții au fost răniți, iar câțiva au reușit să fugă. În noaptea de 18 spre 19 decembrie, 42 de cadavre au fost ridicate de la morga Spitalului Județean Timiș, puse într-o mașina frigorifică și transportate la București, pe ruta Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Pitești, fiind incinerate la crematoriul Cenușa. După ce a fost încărcată în patru tomberoane, cenușa a fost dusă în localitatea Popești-Leordeni, din județul Ilfov, unde a fost aruncată într-o gură de canal.

În 20 decembrie, centrul Timișoarei a fost ocupat de sute de mii de persoane, majoritatea muncitori din fabrici, care au scandat: „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. La Timișoara au ajuns și muncitori de la fabrici din Oltenia, care s-au alăturat protestatarilor.

Tot în 20 decembrie, revoluționarii au declarat Timișoara „primul oraș liber de comunism” din România. Acesta a fost și data în care toți cei arestați în zilele precedente au fost eliberați din Penitenciarul „Popa Șapcă”.

După evenimentele de la Timișoara, Ceaușescu a decis să se adreseze populației pentru a anunța creșteri ale pensiilor și alocațiilor, iar în 21 decembrie, la București, în fața sediului CC al PCR s-au adunat mulțimi ținând în mâini tablouri ale lui Nicolae Ceaușescu și ale Elenei Ceaușescu. Printre urale și scandări însă s-au făcut tot mai puternic auzite huiduieli și fluierături, iar transmisia în direct a fost întreruptă de către Televiziunea Română. Oameni din mulțime au strigat atunci „Timișoara, Timișoara!”, „Traiască Timișoara!”, „Jos Ceaușescu!”.

Revoluția începută la Timișoara a continuat în Capitală, dar și în alte orașe precum Arad, Sibiu, Târgu Mureș, Brașov, Cluj-Napoca, Alba-Iulia și Buzău.