Regina Ana, ultimul drum. Bălăceanu-Stolnici: „Acceptarea monarhiei, în momentul de față, e o problemă dificilă”

„Conjunctura istorică i-a fost nefavorabilă și din cauza asta a avut și momente extrem de grele, momente de sărăcie. Chiar ea, înainte de a se mărita, a fost vânzătoare la New York, nu trebuie să uităm, deși era scoborâtoare din familia mare, din Bourbon-Parma. Împreună cu Regele Mihai a avut o fermă care nu era lucru ușor de condus și care nu le crea un confort care să fie corespunzător cu rangul pe care îl aveau și cu educația primită. Deci au avut momente foarte dificile. A avut un moment dificil când a fost alungată din țară, împreună cu Regele, când l-au hăituit și l-au vânat pe șoseaua spre Curtea de Argeș. Deci a trecut prin momente foarte dificile. Dar eu cred că, una peste alta, a avut o viață de familie fericită. Poate că o singură umbră a fost – asta e extrapolarea mea – că n-a avut un băiat”, a declarat într-un interviu pentru Mediafax, Constantin Bălăceanu Stolnici.

Istoricul consideră, totodată, că această conjunctură istorică face ca și acum, la final, emoția față de Regina Ana să nu fie atât de mare pe cât ar fi meritat sau s-ar fi așteptat poate unii.

„Ea nu a domnit, n-a trăit în România, a venit din când în când în vizită, nu a luat parte direct la evenimentele mari ale istoriei naționale și populația nu s-a simțit chiar atât de solidară cu ea sau într-un număr suficient de mare pentru ca reacția populației să fie vizibilă. Nu cred că este altceva decât un aspect cantitativ care ține de conjunctura istorică, nu de calitățile reginei (…) Totuși nu trebuie să uităm că am avut un regim republican dur, comunist, foarte antiregalist, care a creat o anumită mitologie negativă în jurul Familiei Regale care a rămas întipărită în inconștientul colectiv al societății și de care se scapă foarte greu. Acceptarea monarhiei, în momentul de față, e o problemă dificilă, pentru că se izbește de anumite experiențe de trăire personală care au fost induse de educația comunistă”, a spus Bălăceanu Stolnici.

Prezentăm interviul integral cu istoricul Constantin Bălăceanu-Stolnici acordat agenției MEDIAFAX:

Reporter: Regina Ana a fost o femeie împlinită?

Constantin Bălăceanu-Stolnici: Omul se naște singur, trăiește singur, moare singur, cum zicea Paul Sartre. Dar totuși a avut o viață de familie, cu copii, cu un soț model care cred că i-a creat foarte multe momente de fericire. Conjunctura istorică i-a fost nefavorabilă și din cauza asta a avut și momente extrem de grele, momente de sărăcie. Chiar ea, înainte de a se mărita, a fost vânzătoare la New York, nu trebuie să uităm, deși era scoborâtoare din familia mare, din Bourbon-Parma. Împreună cu Regele Mihai a avut o fermă care nu era lucru ușor de condus și care nu le crea un confort care să fie corespunzător cu rangul pe care îl aveau și cu educația primită. Deci au avut momente foarte dificile. A avut un moment dificil când a fost alungată din țară, împreună cu Regele, când l-au hăituit și l-au vânat pe șoseaua spre Curtea de Argeș. Deci a trecut prin momente foarte dificile. Dar eu cred că, una peste alta, a avut o viață de familie fericită. Poate că o singură umbră a fost – asta e extrapolarea mea – că n-a avut un băiat.

Reporter: Cu ce ar fi schimbat dacă ar fi avut un băiat?

Constantin Bălăceanu-Stolnici: Ar fi fost cu totul altfel sistemul de succesiune.

R: Ce se va întâmpla cu Regalitatea?

BS: Vedeți că prevederile în domeniul acesta sunt foarte dificil de făcut. Orice se poate întâmpla. Există factorul uman, există imprevizibilul și atunci ne putem aștepta la orice, fără a putea face o predicție propriu-zisă.

R: Principesa Margareta ar trebui să preia atribuțiile. A fost Principele Nicolae care a avut un rol timp de aproximativ doi ani în România. Credeți că va putea Principesa Margareta să ducă mai departe ceea ce înseamnă numele Familiei Regale?

BS: Eu cred că da, îl duce foarte bine, adică este o prezență la toate manifestările la care vine, este vizibilă, este implicată, de foarte multe ori vorbește, are o activitate protocolară și, uneori, chiar diplomatică interesantă și sunt convins că își poate îndeplini funcția aceasta de reprezentantă a Familiei Regale sau de șefă a Familiei Regale.

R: Ce înseamnă pentru Regele Mihai, ca soț, faptul că, nu poate participa la înmormântarea femeii pe care a iubit-o?

BS: Faptul că a murit, asta este drama cea mare. Al doilea lucru, faptul că n-a putut să asiste la înmormântare, dar aceasta n-a fost o decizie luată de el și de familie, ci a fost o decizie impusă de medici care au luat în considerație alți parametri decât cei sentimentali.

R: Principele Nicolae va veni la înmormântarea bunicii sale. Ce înseamnă acest lucru sau cum vedeți dumneavoastră?

BS: Nu trebuie să uităm că oamenii ăștia sunt oameni și că orice oameni au relații de familie și toate relațiile de familie implică relații emoționale și în cadrul relațiior emoționale e normal ca nepotul să vină la înmormântarea bunicii sale. Deci altă semnificație mai profundă nu poate să existe decât această relație care ține de structura familiei nucleare și extensiei sale pe trei generații.

R: Am văzut, în cazul Reginei Maria, acel doliu violet. Ce presupune un doliu regal?

BS: Asta e o sintagmă așa, mai ziaristică. E un doliu obișnuit pe care oricine îl poartă atunci când se produce o înmormântare. În cazul familiilor regale, dată fiind importanța persoanelor și amploarea ceremonialului, este ceva mai dezvoltat decât doliul obișnuit. Plus că există și unele simboluri din acestea de doliu, cum ar fi așezarea drapelelor în bernă, care sunt specifice înmormântărilor oficiale de stat.

R: E vreun ritual anume pe care îl respectă?

BS: E, noi nu avem timp de ritual, pentru că nu am avut practic decât patru regi si toata dinastia nu a domnit decât 82 de ani, dar se reproduce într-o formă mai simplificată protocolul care a fost aplicat în iunie 1938, când a murit Regina Maria care a fost ultima regină care a fost înmormântată cu o înmormântare oficială în țara noastră. Nu are o semnificație specială, este o înmormântare regală în care corpul este așezat în locurile principale unde regalitatea își are simbolismul său, la Sinaia, unde este Castelul Peleș, la București, unde e Palatul Regal, și după aceea la Curtea de Argeș, unde Regele Carol I a ales să-și facă necropola familiei sale.

R: Față de alte regine, de ce moartea Reginei Ana nu a creat o emoție atât de puternică în rândul oamenilor din România?

BS: Nu a fost atât de prezentă, ea nu a domnit, n-a trăit în România, a venit din când în când în vizită, nu a luat parte direct la evenimentele mari ale istoriei naționale și populația nu s-a simțit chiar atât de solidară cu ea sau într-un număr suficient de mare pentru ca reacția populației să fie vizibilă. Nu cred că este altceva decât un aspect cantitativ care ține de conjunctura istorică, nu de calitățile reginei.

R: Au fost voci în perioada asta care au spus că Regina Ana n-a făcut, de fapt, nimic pentru România. Au fost multe voci care au spus că ar trebui să o privim ca pe un simbol al ceea ce reprezintă ea.

BS: Păi în primul rând ca un simbol a ceea ce reprezintă ea. Al doilea lucru, a fost soția Regelui, a ultimului rege și a fost una din soțiile devotate, fiind un model de nevastă, cu care Regele a trăit peste 65 de ani, cam 68 de ani. A fost o mamă bună și a fost o prezență permanentă alături de Familia Regală în toate eforturile pe care ea le-a făcut, în ciuda situației istorice, pentru a sprijini, cât puteau ei, destinele istorice ale țării noastre. Totuși nu trebuie să uităm că am avut un regim republican dur, comunist, foarte ante-regalist, care a creat o anumită mitologie negativă în jurul Familiei Regale care a rămas întipărită în inconștientul colectiv al societății și de care se scapă foarte greu. Acceptarea monarhiei, în momentul de față, e o problemă dificilă, pentru că se izbește de anumite experiențe de trăire personală care au fost induse de educația comunistă.

R: Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a făcut niște declarații prin care a transmis condoleanțe Familiei Regale ..

BS: Eu știu la ce faceți aluzie. Sigur că prima atitudine pe care a avut-o președintele Iliescu nu a fost o atitudine care corespundea dorințelor noastre și, în general, unei anumite politeți față de o familie, față de un monarh care nu a făcut decât bine acestei țări și care nu venea cu nicio intenție rea. Dar omul și-a modificat părerea pe parcurs și a luat o atitudine pozitivă. L-am întâlnit de foarte multe ori la Palatul Elisabeta, l-am întâlnit de foarte multe ori alături de Regele nostru și de Familia Regală, așa că, până la urmă, și-a dat seama că, de altfel a și recunoscut, ce este inițial a fost o eroare politică și o eroare de comportament.

R: Ce mai înseamnă Coroana pentru români? Pentru România?

BS: Stați că sunt două. Întrebarea este cu dublu sens. Coroana sau Monarhia?

R: Monarhia.

BS: Monarhia este una din formele de organizare politică, de sistem politic, care ar putea să se instaureze în România și care cred că ar fi un sistem politic benefic. Pentru că eu am trăit în monarhia constituțională și îmi aduc aminte că sistemul funcționa foarte bine și viața era mult mai bună, mai confortabilă și mai plăcută decât cea care se găsește acum. Dar evoluția evenimentelor istorice este imprevizibilă, ca orice eveniment care nu se supune unui determinism riguros.

R: Ce ar putea să facă, în momentul de față, Familia Regală, pentru a atrage tineri, pentru a atrage viitorul acestei țări de partea lor? Ca mai multă lume care nu cunoaște sau care n-a trăit în perioada Comunismului când erau aceste îndoctrinări anti-monarhice, ce ar putea să facă mai mult?

BS: Familia face destul, adică să fie prezentă la evenimentele mari ale națiunii, să creeze evenimente, să se implice, în special de ordin social, și să aibă un comportament care să fie corespunzător cu demnitatea Familiei Regale. Lucrurile nu sunt grele din partea ei. Elitele românești și cei care sunt răspunzători de evoluția istorică a țării trebuie să ia măsurile care sunt necesare pentru a asigura țării regimul cel mai favorabil. După părerea mea, ar fi o formă de regim extrem de favorabilă revenirea la monarhie, dar lucrurile depind de conjunctura politică și de modul cum evoluează mentalitatea populatiei, că populațiile au o mentalitate care este foarte greu de controlat și care se poate schimba de la oră la oră câteodată.

R: Ar fi avut Nicolae, Principele Nicolae, această șansă? Fiind tânăr, fiind văzut de românii tineri?

BS: Bineînțeles că da. Orice este posibil. Era pregătit un scenariu și în acest sens, pentru că era tânăr, era foarte tânăr. Dar Familia a decis altfel, e problema lor, nu-i problema noastră, nu-i problema mea să o comentez.

Programul funeraliilor

Astăzi, la ora 10.55, sicriul cu corpul neînsuflețit al Reginei Ana va fi așezat pe un catafalc în Piața Palatului Regal, în fața palatului. Acolo va avea loc o ceremonie religioasă, iar accesul publicului în Piața Palatului este liber, în zonele special amenajate pentru participanți.

De la ora 11.35 la ora 12, cortegiul funerar va merge, cu viteză redusă, pe traseul Piața Palatului Regal – Bulevardul Magheru – Piața Romană – Piața Victoriei – Bulevardul Aviatorilor – Piața Charles de Gaulle – Arcul de Triumf. La Arcul de Triumf nu va avea loc nicio oprire și nu se va face slujbă religioasă. De la Arcul de Triumf, Cortegiul funerar va continua traseul, cu viteză obișnuită, către Curtea de Argeș, în intervalul orar 12 – 14.45, pe ruta Arcul de Triumf, Mogoșoaia, Buftea, Titu, Găești, Topoloveni, Pitești, Curtea de Argeș se mai arată în comunicatul de presă.

La ora 15.00 va avea loc slujba de înmormântare a Reginei Ana în Pronaosul Noii Catedrale de la Curtea de Argeș. Ceremonia înmormântării va fi privată, în prezența Familiei Regale a României și a membrilor Familiilor Regale străine, prezente la eveniment, iar publicul va avea acces doar în fața porții de intrare în Parcul Arhiepiscopiei Curtea de Argeș.

Ceremonia se va desfășura în două părți: ora 15.00-15.50, în fața Noii Catedrale; ora 15.50-16.10, ceremonia religioasă a îngropării, în Noua Catedrală.