Teoctist a condus Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani

Patriarhul Teoctist a condus Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.

Teoctist s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, din județul Botoșani, și a intrat în monahism la 14 ani, ca frate la Schitul Sihăstria, apoi la mănăstirea Vorona din județul Botoșani.

Între anii 1940 și 1944 a urmat cursurile Facultății de Teologie a Universității București, devenind licențiat în Teologie, specialitatea Liturgică, cu calificativul "Magna cum laudae".

La data de 6 august 1935 a depus voturile monahale la mănăstirea Bistrița (județul Neamț), primind la călugărie numele de Teoctist, iar la 25 martie 1945 este hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană din Iași.

De-a lungul timpului devine, pe rând, Episcop vicar patriarhal, Episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului (1962), Episcop al Episcopiei Ortodoxe din America și Canada (1963), Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei (1973), Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (1977).

La 31 iulie 1986, după moartea patriarhului Iustin, a devenit locțiitor de patriarh, iar la 9 noiembrie 1986 a lost ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.

În cele două decenii de patriarhat ale PF Teoctist au fost înființate 12 noi eparhii în țară, a fost reactivată Mitropolia Basarabiei, s-a înființat Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală și de Nord, respectiv Occidentală și Meridională, precum și Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Ungaria și Serbia. De asemenea, au fost înființate sau reactivate aproape 400 de mănăstiri, s-au construit peste 2.000 de noi lăcașuri de cult și s-a realizat reintegrarea învățământului teologic preuniversitar și universitar în învățământul public, concomitent cu introducerea predării religiei în școlile publice și reintroducerea asistenței religioase în armată, spitale, penitenciare.

Totodată, sub patronajul Bisericii Ortodoxe Româneau fost înființate peste 230 de instituții sociale pentru toate categoriile defavorizate.

În plus, în cei 20 de ani de la numirea ca Patriarh a PS Teoctist, a avut loc consolidarea relațiilor frățești cu toate Bisericile Ortodoxe, a relațiilor ecumenice cu Biserica Romano-Catolică (de referință fiind întâlnirile Părintelui Patriarh Teoctist cu Papa Ioan Paul al II-lea în 1989, 1999, 1992) și Bisericile Protestante, cu celelalte culte și organisme ecumenice, fiind deschise reprezentanțe ale Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Uniunea Europeană, la Bruxelles.

”În 22 decembrie, pe la orele 11, eram în birou, înconjurat de episcopii vicari de la Patriarhie și de consilieri când la televizor a apărut cunoscutul actor Ion Caramitru, în mijlocul unei cete de revoluționari, spunând cu emoție: Și-a întors Dumnezeu fața către noi! Fraților, veniți și vă spuneți bucuria! Privindu-ne unii pe alții, am auzit pe cineva spunând că în fața reședinței se află o mașină cu tineri revoluționari care strigau în fața mulțimii: „Biserica este cu noi!” Veniseră să mă conducă la Televiziune, de unde se transmiteau comunicate diferite, asigurând populația că situația se află sub control. În acest fel s-a comunicat de la Televiziune că Aurel Dragoș Munteanu roagă pe Patriarh să vină pentru un scurt cuvânt. În clipa când mă consultam cu I.P.S. Mitropolit Nicolae, venit de la Constantinopol, dacă să merg, fiindcă se auzeau strigătele tinerilor, a sosit arhitectul Sorin Vasilescu din cadrul Universității București, care s-a oferit să ne ia pe mine, pe ÎPS Nicolae de la Timișoara și pe secretar, preotul Ion Bănățeanu, la Televiziune. Afară, în fața reședinței, ne aștepta camionul cu tinerii care fluturau steaguri albe și strigau: „Cu noi este Biserica!” și, arătându-ne cu steagurile lor, strigau cu bucurie și se închinau: „Cu noi este Patriarhul!”. Mulțimea din fața catedralei cânta Tatăl Nostru, aplauda, avea lumânări aprinse. Bucuria a fost scurtă. Câteva ore mai târziu, revenind la reședință, în timp ce primeam telefoane de mulțumire, am auzit pe unii, la televizor, comentând negativ prezența mea, înțelegând că era vorba de o telegramă de felicitare adresată lui Ceaușescu. Am rămas adânc mâhnit, mai ales când am auzit că a apărut în Scânteia, unde nu era permis să se scrie ceva despre Biserică. Da, aceasta m-a impresionat mult atunci! M-a impresionat răsturnarea de atitudine, chiar și cea a colaboratorilor mei, a profesorilor de teologie. Cu conștiința că mi-am făcut datoria față de Sfânta Biserică, am convocat Sfântul Sinod pentru a doua oară după Revoluție. Am deschis ședința, s-a aprobat Ordinea de zi, și, imediat, am adresat plenului rugămintea scrisă, cerând retragerea, pe care am și motivat-o. Retragere temporară. Aveam 75 de ani, deci aveam motiv de îngrijire a sănătății, deși toată lumea știa ce însemna retragerea mea. Cererea era scrisă mai dinainte și o purtam cu mine. Retragerea fost de trei luni, după care Sfântul Sinod m-a renumit Patriarh al BOR”, a explicat, PF Teoctist, într-un interviu, gestul său din ianuarie 1990.

Într-un cotidian central au apărut, în 2001, informații care aveau la bază afirmațiile lui Gabriel Catalan, angajat al CNSAS, potrivit cărora patriarhul Teoctist ar fi făcut parte din mișcarea legionară, ar fi colaborat cu fosta Securitate și ar fi fi fost homosexual. Colegiul CNSAS a solicitat, la 23 martie, directorului SRI dosarul de urmărire al Patriarhului Teoctist, pentru a se înlătura “orice controverse” pe această temă.

SRI s-a limitat să comunice că, potrivit dosarului informativ 62046, “Patriarhul Teoctist a fost urmărit de fostele organe ale Securității”. Academicianul Răzvan Theodorescu, atunci Ministrul Culturii și Cultelor, a luat imediat apărarea conducătorului BOR, catalogând acuzațiile ca fâcând parte dintr-o ”campanie, josnică și inimaginabilă într-o țară civilizată”. Vincențiu Ploieșteanu, episcop vicar patriarhal, a declarat atunci că acuzațiile sunt, de fapt, o încercare de manipulare a clerului și a credincioșilor. În apăratea lui Teoctist au mai venit Ion Iliescu, atunci președinte al României, fostul premier Adrian Năstase și mitropolitul romano-catolic Ioan Robu.

În luna septembrie 2006, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS declara că nu există un dosar de Securitate al Patriarhului Teoctist, dar există documente care prezintă un trecut "încețoșat" al acestuia, în anii ’40. "În acest moment nu avem vreun dosar care să-l vizeze pe Patriarh. Există niște documente de prin anii ’40 care atestă totuși că prelatul a avut un trecut încețoșat. Și acestea ar trebui făcute publice pentru a cunoaște detalii despre liderii bisericii", a precizat atunci Dinescu.

De numele patriarhului Teoctist se leagă și reluarea formalităților pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, problemă care a provocat numeroase discuții legate, în special, de amplasamentul construcției.

Întrebat de jurnaliștii prezenți la sărbătorirea celor 20 de ani de patriarhat care sunt cele mai mari realizări și care sunt nemulțumirile pe care le are din perioada în care fost întâistătătorul BOR, PF Teoctist a răspuns numai la ultima parte a întrebării, făcând referire la bisericile dărâmate și la preoții întemnițați pe nedrept în perioada comunistă. "Dărâmarea bisericilor. Am făcut altele noi, dar acelea care s-au dărâmat, s-au dus. (…) Și mulțimile de preoți care au umplut închisorile comuniste și ale Securității. Preoți, episcopi, profesori și credincioși ai Bisericii noastre. Am avut greutăți enorme, pot spune de neînvins, încât acum lăcrimăm după ei și trebuie să ne rugăm și să îi pomenim", a răspuns, vizibil emoționat și cu ochii în lacrimi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. (Mediafax)