Unul dintre cei mai mari regizori români din toate timpurile, în stare gravă la Spitalul Elias din Capitală. Anunț îngrijorător al medicilor despre Lucian Pintilie

Surse medicale au declarat pentru agenția de presă MEDIAFAX că regizorul era internat de mai mult timp la Spitalul Elias din Capitală, starea lui s-a agravat și a fost transferat pe Secția de Terapie Intensivă a unității spitalicești, din cauza unor complicații pulmonare.

Regizorul Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia.

Este absolventul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum „Copiii soarelui” (1961), „Proștii sub clar de lună” (1962), „Cezar și Cleopatra” (1963), „Biedermann și incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălțimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vișini” (1967), „Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație. După scandalul interzicerii piesei „Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.

CONTROVERSĂ Departamentul Justiției din SUA cere sancțiuni disciplinare împotriva a șapte judecători: sunt acuzați că au criticat în presă operațiunile ICE din Minneapolis soldate cu 4.000 de arestări și doi morți

08:18

SOCIAL Ce a pățit un turist bulgar în hotelul Simonei Halep din Poiana Brașov. O cameră costă 1.500 lei pe noapte

07:53

În 1979 a filmat în România „De ce trag clopotele, Mitică”, după un scenariu propriu pornind de la piesa „D’ale carnavalului”, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

După 1990, revine în țară și realizează o serie de filme, proiecte mai vechi, pe care nu le dusese la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze precum „Balanța” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieșu, a doua ecranizare după un alt film, „Mere roșii”, în regia lui Alexandru Tatos, „O vară de neuitat” (1994), adaptare a nuvelei „Salata” din romanul fluviu „Cronică de familie”, de Petru Dumitriu, „Prea târziu” (1996), scenariul de Răzvan Popescu, „Terminus Paradis” (1998) , „După-amiaza unui torționar” (2000), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (titlul francez: „Niki et Flo”), scenariul și dialogurile Răzvan Rădulescu sau „Tertium non datur”(2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru”.

Lucian Pintilie a fost omagiat în iulie 2008, la Varșovia, printr-o secțiune de autor, în cadrul Festivalului internațional de film „Vara Filmelor”. Astfel, în cadrul festivalului, a fost prezentat un portret artistic „Lucian Pintilie”, iar timp de o săptămână, la cinematograful de artă „Luna” din centrul Varșoviei, au fost prezentate majoritatea peliculelor regizorului: „Duminică la ora 6”, „Reconstituirea”, „De ce trag clopotele, Mitică”, „Balanța”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, „Terminus Paradis”, „După-amiaza unui torționar” și „Tertium non datur”.