Verdict final: IPS PIMEN, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, A COLABORAT CU SECURITATEA

Instanța supremă a decis, irevocabil, că arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen, a colaborat cu fosta Securitate, respingând astfel recursul acestuia la decizia Curții de Apel București. 

Instanța Curții de Apel București a respins, în 16 martie, ca neîntemeiată contestația arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților împotriva deciziei CNSAS potrivit căreia IPS Pimen ar fi colaborat cu fosta Securitate.

Decizia a fost contestată de IPS Pimen la Înalta Curte de Casație și Justiție, care în 18 octombrie i-a respins irevocabil recursul, menținând decizia Curții de Apel București potrivit căreia a colaborat cu fosta Securitate.

Potrivit Deciziei CNSAS numărul 3.370 din 9 octombrie 2007, Vasile Zainea (IPS Pimen Zainea) este titularul dosarelor SIE 40160 și I 993, iar potrivit celor consemnate în aceste dosare, „a fost utilizat ca informator de IJ Suceava sub numele conspirativ Sidorovici în perioada 1975-1977”.

SPORT În cadrul Galei Mari Sportivi ProSport, Ancuța Bodnar, argint cu barca 8+1, și-a anunțat decizia privind retragerea din canotaj

16:12

Magistratul Cătălin Pițu dezvăluie la Gândul Exclusiv tenebrele Revoluției din ’89 și premisele unor noi revolte. “Românii, în prezent, se urăsc atât de mult încât ar fi în stare să se și împuște unii pe ceilalți”

16:00

În documentul citat, se arăta că „în perioada cât a funcționat la Putna, a fost folosit uneori de organe în culegerea de informații despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate la mănăstire” și că datele obținute le furniza verbal.

„După venirea sa la Suceava a fost atras și mai mult la colaborare, iar informațiile ce le obținea le furnizează în scris, deși nu este înregistrat la noi ca sursă”, se preciza în dosarul SIE 40160.

În decizia CNSAS se mai arăta că, după întoarcerea de la o specializare în Republica Federală Germania, la 30 iunie 1977, Vasile Zainea a fost înregistrat ca informator intern de DIE, cu scopul pregătirii lui „cu sarcini în exterior, având numele conspirativ Petru”.

„Anterior înregistrării ca informator intern, documentele confirmă preluarea titularului de serviciul de informații externe înainte de plecarea în RFG la sfârșitul anului 1976”, se mai arăta în decizia CNSAS, unde se preciza că dosarul personal de informator DIE a fost deschis la 20 noiembrie 1976.

Totodată, se menționa că, în iulie 1977, Vasile Zainea a fost inclus într-o delegație a Patriarhiei Române care s-a deplasat în „Galaxia” (denumirea conspirativă a SUA) pentru a acționa în cadrul „Riposta 77”.

În 22 ianuarie 1979, se propunea abandonarea informatorului întrucât acesta nu a reușit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, revenind în țară mult mai devreme din cauza imposibilității de adaptare la condițiile climatice ale acelei zone. În urma unei aprobări a adjunctului ministrului de Interne, se propunea, în 28 februarie 1979, abandonarea informatorului Petru și clasarea materialelor existente întrucât nu mai prezintă interes.

„În lipsa angajamentului, corelarea între numele real și numele conspirative de colaborator, Sidorovici și Petru, este realizată prin elemente de identificare a persoanei consemnate de ofițeri în note și rapoarte-data și locul nașterii, numele părinților, profesia, loc de muncă”, se mai arăta în decizia CNSAS.

La dosar sunt mai multe extrase din note care ar fi fost semnate olograf de sursa Petru, o notă redactată olograf de sursa Sidorovici în care sunt prezentate mai multe discuții avute cu diferite persoane în străinătate, dar și unele aprecieri, cum ar fi cea despre situația Arhiepiscopiei Misionare din America.

Acolo, sursa Petru arăta că „sărăcia lucie” a Arhiepiscopiei este cauzată de faptul că Arhiepiscopul „nu poate să se încadreze în specificul vieții americane” și nu folosește posibilitățile specifice Americii de dobândire a celor necesare, cum ar fi primirea de donații în bani sau obiecte sau „folosirea bingo-ului, joc de noroc autorizat de stat și pus sub controlul Bisericii ca o autoritate morală”.

În aceeași notă se menționa că lipsa de colaborare între Arhiepiscop și preoți „se datorează și faptului că Arhiepiscopul, când se duce în vizită canonică într-o parohie, mai întâi vizitează pe unii enoriași, ispitindu-i de comportarea preotului și apoi se duce la preot”.

Într-o notă din 18 ianuarie 1975 semnată cu numele „Pr. Pimen” acesta explica în ce mod a adăpostit bagajele unui preot de la mănăstirea „Sf. Ioan” care urma să plece în SUA.

Totodată, la dosar există și transcrierea unor extrase de pe banda de magnetofon ale aspectelor relatate de Petru, după misiunea din „Kogălniceanu”, numele conspirativ al RFG, dar și un raport privind instructajul făcut lui Petru.

IPS Pimen Suceveanul a contestat decizia CNSAS și a solicitat instanței să o anuleze arătând că nu a avut niciun angajament scris cu aceste instituții.

„Numele conspirative Sidorovici și Petru din dosarele 40160 și I 993 ale SIE au fost date pe proprie răspundere de foștii ofițeri cu care am avut diferite discuții sub pretextul activității bisericești (duhovnicești) și istorice”, arăta IPS Pimen în contestația depusă la instanță.