Criza anulează progresul unei generații în Grecia, iar clasa de mijloc revine la vatra strămoșească

Ciclul economic regresiv al Greciei, după aproape 5 ani în recesiune, începe să-și pună în mod decisiv amprenta pe societate.

Clasa de mijloc dezvoltată cu greu în ultimii 40 de ani a început să dispară, iar tot mai multe familii se văd nevoite să revină la vatra strămoșească, să lucreze pământul și să crească animale sau să se mulțumească cu „muncile de jos”, murdare sau periculoase, pentru a-și asigura subzistența. Alții aleg să plece din țară.

În timp ce liderii Uniunii Europene caută soluții pentru criza datoriilor de stat și calculează dacă vor mai acorda Greciei vreo tranșă din finanțarea externă, contracția continuă a economiei amenință să șteargă cu buretele progresul socio-economic al unei întregi generații, potrivit unui material realizat de Wall Street Journal.

INCIDENT Doi copaci au căzut peste șapte mașini pe o stradă din Craiova. Echipele de intervenție acționează pentru înlăturarea lor

09:33

ATAC Petrișor Peiu critică politicile energetice promovate în România. „Guvernul nostru și-a ucis de pomană industria”

09:20

După doi ani petrecuți în căutarea unui loc de muncă, Panagiotis Triantafyllopoulos (54 de ani) a revenit în această vară în casa unde a copilărit, într-un mic sat din sud-vestul Greciei, unde are grijă de găini și așteaptă împreună cu mama sa următoarea recoltă de măsline.

Panagiotis a părăsit casa părintească în 1975, într-o perioadă marcată de migrația în masă a tinerilor greci către orașe. Până acum doi ani, el a lucrat în Atena ca grafician, fiind responsabil în ultima parte a carierei de printarea de ambalaje pentru companii farmaceutice.

Fără posibilitatea găsirii unui loc de muncă, clasa de mijloc din orașele Greciei se reorientează spre spațiul rural sau acceptă munci murdare sau periculoase, precum cea de cioban sau de lucrător pe vase comerciale, pe ocean, opțiuni în mare măsură abandonate odată cu creșterea nivelului de trai. Pentru alții, varianta salvatoare se dovedește emigrarea.

Puterea de cumpărare aferentă salariului minim a revenit în Grecia la niveluri nemaivăzute di anii ’70, de la începutul erei de dezvoltare economică rapidă care a creat o clasă de mijloc, potrivit unui studiu realizat de Labour Institute, instituție afiliată sindicatelor. Totodată, venitul mediu a revenit la nivelul de acum 10 ani.

Înainte de a-și pierde locurile de muncă în 2010, Panagiotis și soția sa Eleni aveau un venit anual de peste 30.000 de euro, trăiau într-o casă cu grădină într-un cartier „muncitoresc” al Atenei, ieșeau des în oraș și plecau în vacanțe. Acum, cei doi s-au despărțit din cauza necazurilor cu banii, iar Panagiotis doarme din nou în patul în care s-a născut, privind același petic de tavan pe care și-l amintește din copilărie.

În această iarnă s-ar putea să nu aibă bani de păcură pentru încălzire, iar mama lui, Sofia, în vârstă de 81 de ani, s-a reapucat de croitorie cu o mașină de cusut din 1920, cu pedală, pentru a mai câștiga niște bani.

După câteva zeci de ani de convergență cu statele mai bogate din UE, Grecia a intrat pe o traiectorie descendentă. Produsul Intern Brut per capita, care a atins în 2009 un maxim de 94% din media UE, a scăzut anul trecut la 82%, nivel obișnuit în prima parte a anilor ’90.

Clasa de mijloc rămâne fără venituri și își consumă rapid economiile, fiind asaltată în același timp de către guvern cu taxe tot mai mari menite să ajute la respectarea țintelor de deficit bugetar impuse de creditorii externi.

Pierderea locurilor de muncă, a surselor de venit și a averii acumulate spulberă orice speranță la regăsirea creșterii economice, iar unii experți observă cum criza financiară crește rata criminalității și incidența sinuciderilor, scăzând în același timp numărul de cununii și nou-născuți.

Pătura cu ventiuri medii, odată o bază solidă pentru stabilitatea sistemului democratic, se radicalizează tot mai evident, trend subliniat de popularitatea partidelor aflate la marginea spectrului ideologic: formațiunea de stânga Syriza ocupă primele locuri în sondajele de opinie privind încrederea, în timp ce partidul ultranaționalist Zori de Aur se află pe locul al treilea.

Situația este cu atât mai alarmantă în cazul tinerilor, unde șomajul se apropie de 60%, iar viața în afara marelui oraș este greu de imaginat.

„Nu mă deranjează să fiu sărac. M-am ridicat din sărăcie. Dar nu mă pot împăca cu ideea că nu îmi pot ajuta copiii să se pregătească pentru ceva mai bun”, spune Panagiotis.

Cea mai mare grijă a familiei sale a devenit acum fiica Eleftheria, care încearcă să-și termine facultatea la Salonic.

Eleftheria primește de la tată și bunică 400 de euro pe lună, din care 300 de euro se duc pe chirie și utilități, astfel că trebuie trăiască cu doar 3 euro pe zi.

Panagiotis mănâncă ouă de la găinile pe care le crește și legume din grădină, reușind astfel să-și reducă cheltuielile la 50 de euro pe lună.

După ce ani de zile a împărțit recolta de măsline cu un grup de imigranți albanezi în schimbul muncii, Panagiotis se pregătește pentru sezonul de cules, sperând să câștige 4.000 de euro pe uleiul de măsline produs.

O variantă ar fi să-și caute de muncă în Australia, unde locuiește fratele său, însă nu pare să aibă un răspuns pentru problema banilor de drum.

Seara, Panagiotis se așează la calculator – unul dintre puținele lucruri pe care a reușit să le păstreze de la oraș – și pregătește un album foto digital pentru familie, de la stră-străbunic la nunta părinților săi.

„Mă tem că va fi singura moștenire pe care o voi putea lăsa copiilor”, oftează el.