Este dramatic ce se ascunde sub această față: o intervenție chirurgicală care intră în istorie

Isabelle Dinoire, beneficiara primului transplant de față din istorie, a acordat un interviu pentru BBC, în care a povestit cum s-a petrecut accidentul în care a fost desfigurată, cum a decurs recuperarea și cum se simte acum, cu noul ei chip.

În 2005, Isabelle a intrat în depresie și a încercat să se sinucidă cu un cocktail de somnifere. A zăcut inconștientă mai multe ore, timp în care labradorul său a mușcat-o în repetate rânduri de față, pentru a o trezi.

Isabelle, înainte de operație (stânga), la puțin timp după (centru, 2009) și astăzi. Sursa foto BBC

Când și-a recăpătat cunoștința, franțuzoaica avea fața plină de sânge. „Îmi venea greu să cred că tot sângele ăla e al meu și că fața îmi fusese distrusă de câine”, a declarat Dinoire.

FLASH NEWS Macron și premierul Spaniei salută cu „brațele deschise” anunțul premierului britanic privind posibilitatea revenirii Regatului Unit în UE

18:58

REPORTAJ Burebista, Eminescu, „revoluție” la Georgescu. Se scriu „pagini de istorie” în fața Arestului Central, acolo unde este întemnițat fostul candidat la președinție: „Călin, te iubim!”

18:44

Gura, nasul și bărbia femeii fuseseră atât de rău distruse, încât medicii au stabilit că nu pot opta pentru o reconstrucție facială clasică. Astfel, au încercat o procedură complet nouă: un transplant de față de la o pacientă decedată.

Operația a durat 15 ore și a fost o premieră mondială. Medicii nu știau ce reacții putea avea organismul Isabellei, existând posibilitatea ca acesta să respingă țesuturile transplantate.

„Mă simțeam ca un animal de la circ”

La început, Isabelle a fost bucuroasă că i s-a acordat o nouă șansă. Curând, însă, viața ei s-a transformat în calvar, deoarece era recunoscută peste tot. „Locuiesc într-un oraș mic, toți știau de transplantul meu. Când mergeam pe stradă, oamenii râdeau și ziceau: ‘Ea e!’. Mă simțeam ca un animal de la circ”, povestește Isabelle.

Treptat, femeia, acum în vârstă de 45 de ani, s-a obișnuit cu reacția oamenilor. „Dacă lumea se holbează la mine, mă holbez și eu la ei. Iar dacă mă simt deprimată, mă uit în oglindă și îmi amintesc de femeia care mi-a ‘dăruit’ chipul, asta îmi dă speranță”, spune Isabelle.

Totuși, franțuzoaica recunoaște că încă îi e greu să se obișnuiască, după șapte ani, cu noua ei înfățișare. „Parcă văd două persoane într-una singură”, conchide Isabelle.