A început POSTUL PAȘTILOR, cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată

POSTUL PAȘTILOR, cel mai important, lung și aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, începe luni și se va încheia la 5 mai, ziua când se va sărbători, anul acesta, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Postul Paștilor, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, în popor, este numit, în general, Postul Mare și aduce aminte de postul de 40 de zile ținut de Mântuitor înainte de începerea activității sale mesianice.

În general, preoții și scriitorii bisericești privesc acest post ca pe o instituție de origine apostolică. În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau însă uniforme peste tot. Astfel, după mai multe mărturii, unii posteau numai o zi, în Vinerea Patimilor, alții două zile, adică în vinerea și sâmbăta de dinainte de Paști, alții trei, o săptămână sau chiar până la șase săptămâni. La Ierusalim, în secolul IV, se postea opt săptămâni înainte de Paști, pe când în Apus, în aceeași vreme, postul dura doar 40 de zile.

INEDIT Momentul în care o pasăre a plonjat în ocean cu peste 80 km/h, surprins în Scoția. Cadrul spectaculos a câștigat „Bird Photographer of the Year 2026”

11:50

REACȚIE Petrișor Peiu susține că România este veriga slaba din lanțul occidental

11:49

De la sfârșitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ținea până la Duminica Floriilor și avea o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ținea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii și era foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astăzi, cu toate că deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei și modului postirii au persistat după acel moment.

Ultima dintre cele șapte săptămâni de post deplin, adică săptămână dintre Florii și Paști, este cea a Sfintelor Patimi, adică Paștile Crucii sau al suferinței Domnului.

Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară: potopul, care trebuia să spele Pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile și 40 de nopți înainte de începerea activității publice.

Postul Paștilor este nu doar mai lung și mai important, ci și cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abținere completă de la orice mâncare și băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă și duminică.

Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta și duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin și untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte și după serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor, se dezleagă și la pește (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn și vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).

Odinioară, chiar și legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele din acest timp. Postul de alimente este însă fără efect dacă nu este însoțit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare și respect, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Stoica.

Postul Paștilor este ținut și în Biserica Romano-Catolică, la care are tot durata de 40 de zile, însă nu începe luni, ca la ortodocși, ci în miercurea numită a Cenușii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică presărarea cenușii pe creștetul capului (rest din ceremonialul penitenței publice din vechime, moștenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, când mănâncă „de dulce”.