AFP: Romii care muncesc au un viitor în Franța

Povestea unui rom, Sorin Ciorbă, care provine dintr-o tabără, dar care a obținut un apartament și un loc de muncă, vine să contrazică declarațiile lui Manuel Valls, care a afirmat că romii nu se pot integra în Franța, provocând o polemică în contextul alegerilor municipale, relatează AFP.

„Viitorul meu este în Franța, pentru muncă, pentru copii”, spune Sorin, deși ministrul francez de Interne a apreciat săptămâna aceasta că „majoritatea (romilor) trebuie escortată la frontieră” deoarece membrii acestei etnii nu se pot integra în țara sa.

În urmă cu patru ani, Sorin locuia împreună cu familia lângă Paris, „într-o casă de carton”, într-una dintre aceste tabere ilegale instalate pe terenuri virane în apropierea orașelor, povestește el.

NEWS ALERT Lovituri ale SUA în Iran ca represalii la atacul iranian de ieri. Ce obiective au vizat americanii

23:59

INEDIT În viitor, chiar și cerșetorii ar putea fi înlocuiți. Un robot a cerșit, în genunchi, pe o stradă din China după bani pentru a-și încărca bateria

23:41

În aceste tabere trăiesc, foarte precar, majoritatea celor 15.000-20.000 de romi prezenți în Franța.

După câteva luni de la sosirea în Franța, Sorin a avut „șansa” să întâlnească un asistent social din cadrul asociației „Emmaüs Coup de main”. El a putut, mai întâi, se mute într-un „sat de inserție”, creat pentru 20 de familii la Saint-Denis, la periferia din nordul Parisului. „Am muncit, am construit bungalow-uri”, continuă el.

„La serviciu înveți franceza”, spune el, în apartamentul său colorat, într-un cartier bun în Paris, unde locuiește împreună cu soția și cei șase copii care merg toți la școală.

Asociația l-a susținut, după aceea, în demersurile pentru obținerea unui titlu de sejur și, mai ales, a unei autorizații de muncă, fără care nu ar fi putut să semneze vreodată un contract de muncă la Emmaüs, care l-a angajat într-un magazin de obiecte de ocazie la Pantin. Restricțiile impuse cetățenilor români și bulgari obligă la obținerea unei asemenea autorizații, limitată la merii considerate „deficitare”.

– „Unui angajator privat îi poate trece dorința să angajeze un rom”

Până la deschiderea acestui adevărat „sezam”, „termenele durează de cele maimulte ori luni. Am avut cazuri în care, între promisiunea angajării și angajare a trecut aproape un an. Unui angajator privat îi poate trece dorința să angajeze un rom”, deplânge Laugan Plantat, un oficial din cadrul Emmaüs, care se ocupă de aproximativ 30 de asemenea cazuri în prezent.

„Trebuie să ni se ofere oportunități cu adevărat. Dacă ni se dau, putem reuși”, pledează Liliana Hristache, care a locuit în tabere în perioada 2004-2007, înainte să fie angajată ca mediatoare de către o asociație care a ajutat-o să își școlarizeze fiica. În prezent, ea este paznic la un imobil de la periferia pariziană.

„Aud ce spune Valls. Este adevărat că romii au o mentalitate foarte diferită. Când am ajuns în Franța, eu și cu soțul meu, nu știam ce înseamnă un contract de muncă, o fișă de plată… Dar acest lucru s-a schimbat, reușim să ne adaptăm și noi”, subliniază ea.

„Poate că sunt unii care fură”, recunoaște Sorin, care spune că a venit din România, în urmă cu cinci ani, pentru că i-a spus cineva că „cerșind la Paris poți câștiga 50 de euro pe zi”. „Dar nu suntem toți la fel!”, adaugă el.

„Cerșind, poate câștigam doi euro pe zi. Era dur și nu voiam să caut în gunoi”, spune el. Ajutat de Emmaüs, el a muncit pentru o perioadă la cantina unei firme.

„În România este dur, nu există de lucru… Vreau să muncesc, voi face orice. Aici viața este frumoasă, poți să ai o șansă să avansezi. De aceea suntem aici”, a declarat el pentru AFP.

Fără serviciu, unele familii pariază pe copiii lor. Familia Istfan, care locuiește într-o tabără în apropiere de Paris, trimite șapte copii la școală, sperând că odată cu o calificare într-o meserie vor obține „toate drepturile”.

Guvernul francez și-a înăsprit joi poziția cu privire la intrarea României și Bulgariei în Spațiul Schengen, apreciind că „nu sunt întrunite” condițiile acestei aderări.

Anterior, Parisul sublinia că nu a fost adoptată vreo decizie, pledând pentru o aderare în etape a celor două țări la acest spațiu de liberă circulație.