Poetul Traian T. Coșovei a murit miercuri, la vârsta de 59 de ani. El va fi înmormântat sâmbătă, la cimitirul Bellu din Capitală

Poetul Traian T. Coșovei a murit miercuri dimineață, la vârsta de 59 de ani, din cauza unor probleme medicale, a declarat pentru MEDIAFAX Dan Mircea Cipariu, președintele secției de poezie a Uniunii Scriitorilor din România, filiala București. Poetul Traian T. Coșovei va fi înmormântat sâmbătă, la cimitirul Bellu din Capitală

Traian T. Coșovei a murit miercuri dimineață, la ora 9.30, la Spitalul Carol Davila din Capitală, a mai declarat pentru MEDIAFAX Dan Mircea Cipariu.

„La ora 11:53 a Anului Nou, Florin Iaru mi-a scris pe telefonul mobil A murit Traian T. Așa îi ziceam toți cei născuți în literatura română în anii  `80, unii or fi și uitat că de neuitatul poet TraianTe se numește Coșovei”, a scris Cristian Tudor Popescu, senior editor gândul, într-un scurt comentariu, intitulat „TraianTe”.

EXTERNE Marco Rubio i-a mulțumit Oanei Țoiu pentru ajutorul României în operațiunile SUA din Orientul Mijlociu. Vezi mesajul integral

23:48

FLASH NEWS Care este mesajul șefului NATO după ce Donald Trump i-a spus că vrea să iasă din Alianță

23:23

Poetul Traian T. Coșovei, născut pe 28 noiembrie 1954, în București, a aparținut generației literare optzeciste.

A absolvit Facultatea de Filologie (secția română-engleză) în 1978, cu o lucrare despre Beat Generation, poezie americană contemporană. De asemenea, Traian T. Coșovei a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, se arată pe site-ul humanitas.ro.

A debutat în presa literară în 1978, în revista România Literară, iar debutul editorial a avut loc în 1979, la Cartea Românească. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1980.

Începând din 1996 a lucrat la Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) din București, Departamentul Relații Publice, și la publicația Museion, înființată de el și editată de MNLR. În anul 2002 a înființat Cenaclul „La formarea ideilor”, cenaclu exclusiv de proză. În 2002 a participat ca redactor pentru limba engleză la realizarea CD-ului Mihai Eminescu. În 2003 a devenit coordonator editorial al site-ului www.calendarnichita.ro, dedicat Anului Nichita Stănescu. Din 1998 a inițiat la Muzeul Național al Literaturii Române din București „Institutul de glasuri” (prelecțiuni în spiritul junimist) – acțiune ce reunește personalități marcante ale culturii române contemporane.

Printre cărțile publicate se numără „Ninsoarea electrică” (editura Cartea Românească, 1979) „1, 2, 3 SAU…” (editura Albatros, 1980), „Cruciada întreruptă” (editura Cartea Românească, 1982), „Aer cu diamante – împreună cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan (editura Litera, 1982), „Poemele siameze”, (editura Albatros, 1983), „În așteptarea cometei” (editura Cartea Românească, 1986), „Rondul de noapte” (editura Militară, 1987), „Pornind de la un vers (critică literară)” (editura Eminescu, 1990), „Bătrânețile unui băiat cuminte” (editura Pontica, 1994), „Mickey Mouse e mort” (editura Cartea Românească, 1994), „Percheziționarea îngerilor” (editura Crater, 1998), „Lumină de la frigider” (editura Cartea Românească, 1998), „Bună dimineața, Vietnam!” (editura Călăuza, 1999), „Hotel Urmuz (critică literară)” (editura Călăuza, 2000), „Mahalaua de azi pe mâine” – împreună cu Dan Mircea Cipariu – (editura Vinea, 2000), „Les annees folles du socialisme” – împreună cu Ștefania Coșovei – (Asociația Scriitorilor & editura Eminescu, 2000), „Pisica neagră, pisica moartă” – împreună cu Bogdan O. Popescu – (editura Crater, 2001), „Institutul de glasuri” (editura Cartea Românească, 2002), „Vânătoarea pe capete” (editura Libra, 2002), „Greva căpșunelor” (editura Libra 2004), „La formarea ideilor” (editura Contemporanul Ideea Europeană, critică literară, 2005), „Băutorii de absint”, antologie de poezie – împreună cu Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop – (editura Paralela 45, 2007), „Motocicliștii spațiali” – împreună cu Ioana Mănescu – (editura Tracus Arte, 2008), „Poeții marilor orașe”, critică literară (editura MNLR, 2008), „Aerostate plângând” (editura Tracus Arte, 2010).

Traian T. Coșovei a obținut premiul Uniunii Scriitorilor, în 1979, premiul Asociației Scriitorilor din București, în 1994, pentru volumul „Bătrânețile unui băiat cuminte”, marele premiu „Ion Vinea”, în 1996, premiul Academiei „Carpatica”, în 1996, premiul Academiei Române pentru poezie, în 1996, premiul internațional „Nichita Stănescu”, în 2000, și titlul de Autorul anului 2002 – acordat de APLER pentru volumul de poezie „Vânătoarea pe capete”.

De asemenea, Traian T. Coșovei a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Ofițer, în 2004, și a obținut premiul Asociației Scriitorilor București, pentru volumul de poezie „Greva căpșunelor”, premiul pentru jurnalism literar al revistei Tomis, în 2005, și premiul Asociației Scriitorilor București, pentru volumul de critică literară „Poeții marilor orașe”, în 2008.