Manuel Valls își prezintă miercuri echipa guvernamentală. Cine este noul premier al Franței

Valls, a cărui echipă guvernamentală va fi anunțată miercuri, îl înlocuiește în funcție pe Ayrault, socialist ca și el, cu misiunea stabilită de către președintele francez François Hollande de a concilia reducerea deficitului și diminuarea impozitelor, sub privirile atente ale Bruxelles-ului.

„Președintele Republicii a trasat o foaie de parcurs pentru a merge mai departe, mai rapid” către redresare, a declarat Valls în curtea Hôtel Matignon, alături de Ayrault, în cursul unei scurte ceremonii de transmitere a puterii. El s-a angajat să „continue și să amplifice efortul enorm depus deja”, răspunzând totodată „cererii de justiție socială” exprimate în alegerile municipale.

Preluarea puterii de către fostul ministru de Interne, cunoscut pentru fermitate și franchețe, amenință să arunce în aer majoritatea prezidențială. Ecologiștii, cărora le place prea puțin profilul de „socialist de dreapta” al lui Valls, au avertizat că nu vor intra în Guvern în cazul în care solicitarea lor de schimbare a direcției politice nu este luată în considerare.

MARIUS TUCĂ SHOW Toni Neacșu arată cât de limitate sunt, de fapt, puterile guvernului demis Bolojan

07:00

GÂNDUL GREEN „Ucigașul tăcut”. Câți oameni omoară, de fapt, căldura? Bilanț alarmant pentru România, în ultimii ani

07:00

Stânga din cadrul Partidului Socialist (PS) și-a exprimat rezervele față de o nominalizare sinonimă, în opinia deputatului Henri Emmanuelli, cu o „basculare spre dreapta”.

Manuel Valls, în vârstă de 51 de ani, a fost nominalizat luni de către șeful statului să conducă un „Guvern de luptă” însărcinat să pună în aplicare „pactul responsabilității”, piesa centrală a politicii sale economice, prevăzând o scădere a cheltuielilor firmelor în vederea unei relansări a pieței muncii.

Hollande a subliniat că noul premier va avea dificila misiune să „convingă” Comisia Europeană (CE) să aibă răbdare și să fie flexibilă în privința deficitelor, în contextul în care politica de austeritate implementată de către socialiști contribuie din plin la scăderea popularității acestora.

„Foaia de parcurs” a noului Guvern pare imposibilă, în măsura în care urmează să concilieze reducerea deficitului public și diminuarea impozitelor. Executivul prevede o diminuare cu 30 de miliarde de euro a cheltuielilor întreprinderilor în cadrul „pactului responsabilității” și o scădere a cotizațiilor aferente salariilor în cadrul „pactului solidarității”. El a evocat, de asemenea, o diminuare a impozitelor aplicate francezilor până la orizontul lui 2017.

Cine este Valls

 Imigrant catalan, susținător al unui socialism francez după modelul Tony Blair, Manuel Valls, în vârstă de 51 de ani, a șocat de multe ori stânga în funcția de ministru de Interne.

Deși mai apreciat în cadrul dreptei decât al stângii, acest bărbat cu ambiții asumate, cu ton de multe ori autoritar, și-a trasat timp de doi ani în această funcție drumul către Matignon, sediul Guvernului, în ritm de polemici generate de fermitatea sa.

Ultima este disputa din ianuarie cu polemistul Dieudonné, condamnat de mai multe ori pentru antisemitism și ale cărui spectacole a reușit să le interzică. Cu câteva luni înainte, el a provocat o revoltă după arestarea la școală și expulzarea în Kosovo a unei eleve de liceu de etnie romă, în vârstă de 15 ani, care locuia în estul Franței.

Membri ai stângii radicale din cadrul partidului au cerut deseori demiterea lui. Aceasta pentru că Manuel Valls place mai mult dreptei. Într-un sondaj publicat în martie, 41 la sută dintre simpatizanții dreptei l-ar fi ales drept premier dintre personalitățile socialiste, față de doar 20 la sută dintre simpatizanții stângii.

Energia sa la Ministerul de Interne și mediatizarea intervențiilor sale amintesc de predecesorul său de dreapta devenit președinte, Nicolas Sarkozy.

„El spune lucruri cu o oarecare sinceritate, o certitudine lucidă și da, uneori, cu o certitudine brutală”, rezumă Alain Bauer, profesor de criminologie și prieten al lui Manuel Valls din timpul universității.

El este apreciat de femei și pentru imaginea sa de bărbat care arată bine și, potrivit unui sondaj al revistei Elle, 20 la sută dintre franțuzoaice și-ar dori o „aventură fierbinte” cu acest brunet cu ochii albaștri, recăsătorit cu o violonistă.

Născut la Barcelona la 13 august 1962 dintr-o mamă elvețiană italiană și un pictor catalan, Manuel Valls a devenit cetățean francez la vârsta de 20 de ani și a rămas un suporter fidel al clubului de fotbal Barcelona. El a studiat istoria și este tatăl a patru copii.

După modelul lui Tony Blair, care a zdruncinat partidul socialist, el s-a afirmat în cadrul aripii „conservatoare” a partidului, sugerând că ar trebui să se renunțe la cuvântul „socialist”. El a criticat și legea votată de socialiști care limitează munca în Franța la 35 de ore pe săptămână.

Ales primar al Evry, o periferie multiculturală din Paris, în 2001, și în Adunarea Națională după un an, Manuel Valls rămâne un outsider în partidul său, adeseori agresiv și dificil.

În 2011, el s-a prezentat la alegerile primare ale partidului socialist în calitate de candidat la prezidențiale. El s-a făcut remarcat prin criticile aduse „vechilor rețete” ale stângii dar nu a obținut decât 6 la sută. El s-a raliat atunci cu François Hollande, căruia i-a devenit director de comunicare în campanie.

Când Hollande a câștigat alegerile în 2012 în fața lui Nicolas Sarkozy, el l-a recompensat pe Manuel Valls, care a făcut mereu din securitate o miză majoră, numindu-l ministru de Interne, un minister perceput deseori drept o rampă de lansare către Matignon.

Acolo, el continuă politica lui Nicolas Sarkozy demolând numeroase tabere ilegale ocupate de romi. Această acțiune este aprobată de majoritatea francezilor, dar criticată de asociațiile pentru consolidarea politicii de inserție a romilor.

În cadrul Guvernului, Manuel Valls s-a opus în numeroase rânduri ministrului Justiției, Christiane Taubira, al cărei proiect de reformă penală îl contestă, dar și colegei sale ecologiste, ministrul pentru Locuințe Cécile Duflot, care nu își ascunde divergențele de opinie în materie de securitate cu „primul polițist al Franței”.