EUROPARLAMENTARELE care nu interesează pe nimeni: la Paris, ca la Micul Paris. Corespondență Gândul din Franța

Dacă la noi încă mai funcționează nebunia echipelor de campanie care aplică sloganul „Rupe, nu afișa!”, în Paris nu e vorba de nicio strategie, pentru simplul fapt că nimeni nu afișează. Preț de câteva zile m-am uitat atent și am dat rareori peste câte un afiș stingher pe panourile nude de afișaj electoral. Întrebați de ce stau așa lucrurile, parizienii dau din umeri: „ne m’interesse pas”€œ .  

 

Alegerile europarlamentare nu îi interesează pe francezi pentru că sunt vlăguiți de criză și sunt sătui de clasă politică. De 20 de ani de când au alegeri europarlamentare, la fiecare ciclu electoral participarea a scăzut constat. În 1994 participarea era 53%; era vremea lui Mitterand când Franța se comporta ca o mare putere. În 1999 electoratul a venit la vot cu șase procente mai puțin, iar în 2009 au venit la urnele europarlamentarelor doar 41% dintre francezi. Toți analiștii din media apreciază că această curbă descendentă va ajunge la o cotă de avarie, fiind o adevărată calamitate politică la€“ un an al absenteismului record, cu o cotă de 30-35%.  

 

În condițiile sociale și economice actuale cu o degradare continuă a vieții cotidiene, francezul de rând nu este deloc interesat de personajele ce îl vor reprezenta la Bruxelles.  

 

Omul cu educație politică știe însă că absenteismul record poate trimite la Bruxelles în număr covârșitor reprezentații extremei drepte conduși de Marine Le Pen.

 

Frontul Național Francez , formațiunea lui Le Pen, este dată drept favorită, mai ales după rezultatele de la alegerile municipale din fața socialiștilor președintelui  Francois Hollande și neo gaulliștilor la de Uniunea pentru Mișcare Populară . Comentatorii vorbesc despre un posibil cutremur politic major pus în mare parte de bâlbâielile continue ale guvernanților indiferent că au venit din zona de dreapta a€“ lui Nicolas Sarkoszy sau de stânga a€“ lui Francois Hollande.  

 

Prin votul de la 25 mai, francezul de rând își exprimă dezaprobarea față de elitele politice din Hexagon. În condițiile date, este de așteptat că sancțiunea să fie vizibilă și dureroasă pentru echipa Hollande.  

 

Vor fi francezi care vor vota Frontul Național Francez,  condus de Marine le Pen, dar vor fi foarte mulți care vor merge la cabinele de vot pentru a introduce în urnă voturi goale – adevăratul semnal al dezaprobării și al nemulțumirii. 

 

Există adevărate campanii în media ca voturile „goale” să fie considerate voturi valabil exprimate.

 

Nu contează că mari staruri ale Franței, precum Alain Delon, se alătură unor candidați la europarlamentare (actorul a înregistrat un mesaj video și a apărut la un miting electoral alături de Christine Boutin, reprezentanta formațiunii Forță Vie) . Contează doar senzația omului de rând care în Franța actuală se simte tot mai nesigur și tot mai păcălit de o clasă politică, aflată ca și la noi în descompunere. Pe Alain Delon l-am revăzut recent într-o excelentă comedie marca Gaumont, Âœ”Asterix și Obelix la Jocurile Olimpice”€œ.  Câteva replici sunt de-a dreptul savuroase, dar salutul lui Iulius Cesar  (interpretat de Delon)  ca reacție la salutul legiunilor, acel€œ „Ave moi!”€œ  reflectă realitatea politică franceză așa cum este percepută de electorat. Fiecare politician cu interesul lui și abia la urmă cu cel al votanților. 

 

„Ave moi!”€œ€œ e sloganul electoral al omului politic francez al anului 2014.