Toți oamenii suferă de această „afecțiune”, iar medicii au stabilit că este mai periculoasă decât fumatul

Gelozia este un factor de risc pentru boli cardiovasculare mai important decât fumatul, mai ales în rândul bărbaților, în timp ce coeziunea comunității scade riscul, jucând chiar un rol mai important decât dieta, a arătat medicul Cristian-Sever Oană, la conferința Mediafax Talks.

Cristian-Sever Oană, medic primar de medicina familiei, a susținut la conferința Mediafax Talks organizată cu ocazia Zilei Internaționale a Medicului de Familie, o prezentare cu titlul „Putem muri de inimă rea? Cine-i de vină?”.

Medicul a menționat că în UE se cheltuiesc anual 110 miliarde de euro pe îngrijirea bolilor cardiovasculare.

El a arătat apoi că s-au făcut studii pentru a se identifica tipul de persoană care este probabil să sufere de probleme cardiace. Astfel, Meyer Friedman și Ray Rosenman (1974) au elaborat Tipul A de comportament: ambițios, agresiv, competitiv, neliniștit, sub presiunea timpului.

FLASH NEWS Sună alarma pe Dunăre. Situația hidrologică a ajuns la un nivel “sever” potrivit Apele Romane. Doar 3 centimetri despart centrala de la Cernavoda de un prag critic. Ce au decis, de urgență, autoritățile

20:15

FLASH NEWS Ciolacu, cel mai dur atac la Bolojan de când i-a luat locul la Palatul Victoria: puteți puneți boții să înjure, asta nu va schimba realitatea

20:13

Însă meta-analiza lui Booth-Kewley și Friedman (1987) a relevat că mai puțin de 2% din variația bolilor de inimă poate fi prezisă de comportamentul de tip A, și nu este cu nimic mai bună decât alți factori de risc.

Pe de altă parte, tulburarea de panică se asociază cu evenimente ischemice tranzitorii, iar stresul mintal (emoții negative precum depresia și anxietatea) duce la ischemie miocardică la 50 – 70% din pacienții cu boală coronariană stabilă (Dakak et al. 1995).

Un alt factor de risc este legat de ierarhia socială. Astfel, salariații poziționați la baza organigramei au o rată de mortalitate de trei ori mai mare decât cei din vârful ierarhiei (Studiul Whitehall I – British Medical Journal 1978). Un alt studiu a arătat de asemenea că funcționarii publici de rang inferior au un risc semnificativ crescut de boli cardiace, cancer, boală pulmonară cronică, boli gastrointestinale, depresie și suicid (Studiul Whitehall II – BMJ 1997, Lancet 1991).

Nu în ulimul rând, viața emoțională are impact asupra sistemului nervos autonom, care la rândul său are efect semnificativ asupra inimii, iar cea mai semnificativă variabilă este prezența sau absența contactelor sociale, a mai arătat Oană.

Totodată, nivelul satisfacției personale a fiecăruia depinde de nivelul de satisfacție a rețelei sociale din care face parte, potrivit Framingham Heart Study (Fowler and Christakis, 2008), efectuat pe 4.739 de subiecți urmăriți din 1983 până în 2003.

Pe de altă parte, atitudinea de rivalitate este un factor de risc mai important decât fumatul. Neîncrederea și gelozia sunt cei mai mari „ucigași”, mai ales la bărbați, iar cel mai bun factor de protecție este coeziunea comunității, a mai spus medicul, citând un studiu al Harvard Center for Society and Health (Skrabski et al., 2003) efectuat pe 12.643 de subiecți din Ungaria.

Jacques Lacan (1948) a fost primul care a desoperit prevalența scăzută a hipertensiunii printre imigranții din societatea americană care își menținuseră coeziunea și ritualurile culturale comunitare.

Un alt studiu (Bruhn and Wolf, 1979), făcut la Roseto, în Pennsylvania, a arătat că, la o populație de 1.600 de imigranți din sudul Italiei, rata deceselor prin infarct de miocard era la jumătate față de rata națională din SUA. Coeziunea comunității s-a dovedit în cadrul acestei cercetări mai importantă decât dieta, colesterolul sau fumatul.

Un al treilea studiu (Berkman and Syme, 1979), efectuat la Alameda County, California, pe un eșantion de 4.775 adulți, împărțiți în patru clase diferite în funcție de intensitatea legăturilor sociale și urmăriți timp de nouă ani, a relevat că persoanele cu legături sociale slabe/puține au avut o probabilitate de două ori mai mare să moară de boli cardiovasculare decât cei cu legături sociale puternice/numeroase, după ajustarea celorlalți factori de risc.

Cristian Oană a arătat astfel că relațiile sociale nu sunt doar un tampon față de stresorii sociali întâlniți în societățile industrializate, ci au un impact direct asupra sănătății înseși.

Partenerul de viață joacă și el un rol important. Ajutorul venit din partea acestuia este esențial în predicția ratei de supraviețuire la pacienții cu transplant cardiac, potrivit unei alte cercetări (Brigitta Bunzel, 1993)

Viața de cuplu nu numai combate afecțiuile cardiovasculare, ci previne și demența. CAIDE Study (Hakansson et al., 2009), efectuat pe 2.000 de subiecți din Finlanda de Est, urmăriți timp de 21 de ani, a arătat că riscul de demență este aproape triplu la cei ce trăiesc singuri începând de la jumătatea vieții și la bătrânețe.

Astfel, diferiți cercetători au ajuns la concluzia că sănătatea individului depinde de modul cum este condusă comunitatea din care face parte, punându-se întrebarea dacă este datoria medicinei să dezbată cel mai bun mod de a conduce comunitatea, a arătat în final Oană.