În 1970, un preot a vândut 12.000 de piranha în Europa. Banii obținuți au finanțat construirea unor poduri de 350 de metri și a unei piste de aterizare de 800 de metri pe o insulă braziliană izolată

Un preot italian iezuit a transformat unul din cei mai temuți pești din Amazon într-o sursă neobișnuită de venit pentru o comunitate izolată.

Construirea infrastructurii de bază: Poduri de lemn, piste de avioane și docul comunitar

Giovanni Gallo a organizat conservarea și exportul a 12.000 de pești piranha de pe Insula Marajo din Brazilia.

 Loading ...

Cu banii obținuți pe pește, preotul a finanțat poduri, un doc al comunității, un cimitir și chiar o pistă pentru avioane, potrivit unui studiu academic brazilian, citat de CNN Brasil.

RELIGIE Pelerinajul de Sfânta Parascheva 2026 începe pe 8 octombrie la Iași. Programul complet al slujbelor și procesiunilor

15:12

ULTIMA ORĂ Stegarul dac reținut pentru 24 de ore pentru că ar fi împins un jandarm

15:02

Munca sa a dus la înființarea Museu do Marajo, un muzeu dedicat istoriei și culturii locale.

Povestea a început în anii 1970, când Gallo a ajuns în Marajo, o insulă mare din statul brazilian Para.

IPHAN (National Institute of Historic and Artistic Heritage) din Brazilia, notează că preotul a venit în Brazilia în 1970 și a ajuns în Marajo în 1972. Gallo a petrecut timp în alte zone din Brazilia, înainte să se stabilească în Marajo.

Gallo a locuit în Vila de Jenipapo, în municipalitatea Santa Cruz do Arari. Comunitatea era izolată și nu dispunea de infrastructura de bază.

Casele erau construite pentru a face față inundațiilor sezoniere. Locuitorii se bazau pe punți din lemn și structuri ridicate de la sol, pentru a se putea mișca când debitul apei era mare.

Gallo a vrut să rezolve problemele structurale și economice ale acestei comunități.

Soluția preotului a fost bizară. Peștii piranha abundau în zonă și Gallo a văzut potențialul economic al acestora.

Soluția neobișnuită a preotului: Laboratorul de pești piranha de pe Insula Marajo

Potrivit unui studiu academic din 2016, Gallo a înființat un laborator în care femeile din zonă erau învățate să crească piranha.

CNN Brasil scrie că 12.000 de specimene au fost exportate în Europa și din banii câștigați au fost plătite angajatele și au fost finanțate proiecte pentru comunitate.

Preotul a construit 350 de metri de poduri de lemn, un doc al comunității, un cimitir și chiar o pistă pentru avioane lungă de 800 de metri.

Înființarea Museu do Marajo

Piranha au reprezentat doar o parte din proiectul lui Gallo. Pe măsură ce locuitorii îi aduceau fragmente arheologice descoperite în Marajo, Gallo a început să le colectționeze și a înființat, în cele din urmă, Museo do Marajo, în 1972.

Muzeul a fost asociat cu o organizație denumită O Nosso Museu de Santa Cruz do Arari, înființată în 16 decembrie 1981.

În 1983, în urma unor conflicte legate de muzeul din Santa Cruze do Atari, colecția a fost mutată la Cachoeira do Arari, unde instituția a devenit cunoscută drept Museu do Marajo și a devenit accesibilă publicului din decembrie 1984.

Abordarea muzeului pentru vizitatori era neobișnuită pentru acea vreme. În loc să expună pur și simplu obiectele arheologice, în spatele unor vitrine, Gallo a dezvoltat expoziții interactive.

Numeroase structuri de lemn, lucrate manual, din panouri, sfori, mânere și elemente mecanice, îi încurajau pe vizitatori să interacționeze cu exponatele.

O teză de doctorat din 2024 de la Federal University of Northern Tocantis a descris sistemul drept o expoziție distinctă, construită în jurul cunoașterii și implicării comunității.

Gallo a murit în Belem, la 7 martie 2003, la vârstă de 75 de ani, după ce a locuit 30 de ani în Marajo.

Sursele academice și culturale apreciază că munca preotului a trecut dincolo de rolul religios, mizând pe dezvoltarea comunității, fotografie, arheologie și muzeologie, pentru moștenirea culturală.

Sursa foto: Capturi / Wikipedia / Envato