Cum poate UE să-l facă pe Putin să joace după regulile europene

Strategia cuprinde trei pași, și anume mai întâi Rusia folosește forța militară pentru a-și atinge obiective strategice, ignorând reacția internațională de condamnare, apoi calmează spiritele și revine la „afaceri ca de obicei” cu celelalte țări, subliniind asupra nevoii de a evita orice alte pagube reciproce.

Astfel, decizia de miercuri a Parlamentului de anulare a autorizației de a invada Ucraina, la solicitarea lui Putin, nu reprezintă nicidecum un pas real către pace, apreciază Vytautas KerÅ¡anskas și Linas Kojala, autorii articolului. În schimb, ea face parte din strategia prin care Rusia caută să creeze un „arc de instabilitate” în fostele republici sovietice, în vederea descurajării Occidentului de a le încorpora, alimentând conflicte înghețate și revolte interne.

Cea mai mare aspirație a Kremlinului este să remodeleze actuala arhitectură a securității Europei și să oblige Occidentul să recunoască spațiul postsovietic drept sferă de influență a Rusiei, scriu cei doi analiști, adăugând că Moscova dorește totodată să fie recunoscută ca deținătoarea unui vot de veto care are ultimul cuvânt de spus cu privire la fiecare țară în parte din această regiune. Această politică revizionistă a Kremlinului, reînviată de pe vremea fostei Uniuni Sovietice, este o provocare gravă la adresa stabilității Europei și nu este înțeleasă pe deplin în Occident, subliniază ei.

POLITICĂ Cererea de divulgare a informațiilor despre studiile președintelui Nicușor Dan, respinsă de magistrați

00:11

VACANȚĂ Turiștii au desemnat cele mai „neprietenoase” orașe din Europa. Unul dintre ele a fost descris drept „destul de sumbru”

23:01

Putin este încrezător în faptul că strategia aplicată în Georgia poate să fie repetată în Ucraina, iar două dintre cele faze ale acesteia au fost deja implementate. Prima a fost invadarea și anexarea Crimeei în pofida condamnărilor la nivel internațional, Kremlinul atingându-și astfel scopul de a îndepărta Ucraina de NATO. În prezent, Putin caută o „dezescaladare” a conflictului, revocându-și mandatul de a invada estul Ucrainei pe care și l-a acordat singur și exprimându-și susținerrea față de planul de pace al lui Poroșenko.

Însă ultimul pas este cel mai important, subliniază autorii, întrebându-se dacă Rusia va fi capabilă să convingă Occidentul că o continuare a conflictului va conduce la provocarea unor pagube reciproce și mai mari. Ei sunt de părere că este necesar ca Occidentul să-și normalizeze relațiile cu Rusia, dar numai după ce-și consolidează în mod semnificativ poziția. Însă ei critică incapacitatea UE de a vorbi pe o singură voce pe tema crizei din Ucraina, apreciind că linia roșie ar trebui să fie revenirea la „afaceri ca de obicei” în relațiile UE-Rusia.

Ei pledează pentru extinderea NATO în Europa de Est și considerarea aderării Georgiei o prioritate, consolidarea securității în Europa Centrală și de Est, înființarea unor baze militare în regiune, reconsiderarea angajamentelor militare care consolidează capabilitățile Rusiei – denunțând decizia Franței de a vinde nave militare de tip Mistral și de a forma 400 de specialiști ruși -, dar și pentru reducerea dependenței energetice a europenilor față de ruși. În opinia lor, aceste măsuri vor contribui la consolidarea poziției UE în fața Rusiei și vor „împiedica ca Ucraina să devină altă Georgie”.