Istoria conflictelor pe tema gazelor dintre Rusia și Ucraina. Europa, victimă colaterală

– 2006 –

La 1 ianuarie 2006, gigantul rus Gazprom încetează livrările către Ucraina după mai multe luni de dispute pe tema prețului la gazul vândut Kievului, pe care Gazprom vrea să îl mărească de la 50 de dolari pe 1.000 de metri cubi la 230 de dolari.

Întreruperea perturbă aprovizionarea mai multor țări europene, în plin val de frig. Gazprom acuză Ucraina că a „prelevat ilegal” gaz destinat Europei, ceea ce aceasta dezminte.

La 4 ianuarie, un acord între Gazprom și compania ucraineană Naftogaz fixează prețul la 230 de dolari, dar permite Ucrainei să îl plătească la 95 de dolari amestecându-l cu gaz din Asia Centrală care tranzitează Rusia.

MESAJ Donald Trump a împărtășit, în glumă, planurile sale de viitor. „După Iran, învăț spaniola și candidez în Venezuela!”

23:06

CONTROVERSĂ Donald Trump a dezvăluit când s-a produs ruptura dintre SUA și NATO: „Totul a început cu Groenlanda”

22:41

– 2007 –

La începutul lui octombrie 2007, Gazprom creează o surpriză anunțând brusc că ar putea reduce livrările de gaz către Ucraina dacă Kievul nu își plătește o datorie de 1,3 miliarde de dolari. Contenciosul este rezolvat câteva zile mai târziu, dar această amenințare, la o zi după alegerile legislative ucrainene, este interpretată de experți ca o tentativă de a împiedica formarea unui Guvern prooccidental la Kiev.

– 2008 –

În februarie 2008, apar noi tensiuni care culminează la 4 martie cu o reducere la jumătate a livrărilor de gaz rusesc către Ucraina, spre marea nemulțumire a europenilor aflați la capătul celălalt al gazoductului. Nouă zile mai târziu, Moscova și Kievul semnează un acord menit să pună capăt conflictului. Acesta se referă la datoria Ucrainei pentru gazul rusesc primit în ianuarie-februarie, la prețul pe care Naftogaz va putea să îl obțină fără intermediar (179,5 dolari pe 1.000 de metri cubi), și mai ales la viitoarea schemă de livrare a gazelor către Ucraina, pe care aceasta o vrea simplificată considerabil.

– 2009 –

La 1 ianuarie 2009, Rusia oprește din nou livrările de gaz către Ucraina pentru neplata datoriilor și la 7 ianuarie întrerupe toate livrările către Europa prin teritoriul ucrainean. Kievul, acuzat de Moscova că „fură” gaz, refuză un preț de 250 de dolari propus de Gazprom. Timp de două săptămâni, rezervele energetice ale țărilor din Europa Centrală și Balcani se epuizează și sute de mii de europeni tremură de frig.

La 20 ianuarie, Gazprom redeschide robinetele și livrările către țările europene se reiau la o zi după semnarea unui acord cu privire la prețul gazului rus și costurile transportării lui către Europa.

– 2014 –

La 16 iunie, Gazprom întrerupe livările de gaz către Kiev, care refuză creșterea prețului decretată de Moscova după preluarea puterii de către proeuropeni în februarie. Fosta republică sovietică, ce a acumulat o datorie de aproximativ 4,5 miliarde de dolari, protestează față de creșterea prețului decisă de Moscova, de la 268 de dolari la 485 de dolari pe 1.000 de metri cubi – un preț fără echivalent în Europa.

La 29 octombrie, după mai multe runde de negocieri dificile, Kievul și Moscova, cu ajutorul UE, se reunesc la Bruxelles pentru noi discuții.

Un acord care permite securizarea livrărilor de gaz rus către Ucraina până în martie 2015 este semnat în seara zilei de 30 octombrie de către Rusia, Ucraina și Uniunea Europeană.

Acordurile se referă la rambursarea datoriei Ucrainei și la modalitățile de plată pentru livrări până în martie 2015.

Reglementarea unei datorii de 3,1 miliarde de dolari se va face în două tranșe, o primă tranșă de 1,45 de miliarde de dolari imediat, iar cealaltă, de 1,65 de miliarde, până la sfârșitul anului. Rușii evaluează totalul arieratelor la 5,3 miliarde de dolari, dar acceptă să se prezinte în fața unui tribunal de arbitraj pentru cele circa 2,2 miliarde restante.

Elementul crucial al compromisului este prețul de „cel puțin 385 de dolari pe 1.000 de metri cubi”, fixat pe toată durata acordului interimar.