Unul dintre cele mai întunecate secrete ale celui de-Al Doilea Război Mondial, scos la iveală în Polonia

Soldații italieni care au luptat alături de trupele naziste au fost considerați trădători după ce Roma s-a predat, iar mii dintre ei au fost împușcați sau trimiși în lagăre. Acum, la 70 de ani după cel de-al doilea Război Mondial, mulțumită excavărilor din estul Poloniei, acești soldați au parte de o înmormântare normală, relatează AFP.

Echipele de arheologi, îmbrăcate cu costume de protecție și măști, sortează oasele și craniile găsite, în pungi de plastic. „Este singura modalitate de a număra exact câte victime au fost”, spune arheologul Przemyslaw Kolosowski, șeful echipei care sapă lângă orașul polonez Przemysl.

FLASH NEWS Milorad Dodik revendică victoria în Bosnia. Liderul naționalist a dominat alegerile fără să candideze. Aliata sa Zeljka Cvijanovic a câștigat cursa pentru președinția tripartită: „Nu ne vom schimba politica”

08:17

CONTROVERSĂ Traian Băsescu lansează un scenariu surprinzător: Mirabela Grădinaru, candidată la alegerile prezidențiale. ”A învăţat mersul pe covoare prin toate capitalele”

08:12

Foto: AFP

În 6 săptămâni, echipa a scos din pământ în jur de 3.000 de prizonieri italieni și sovietici din 8 gropi comune. Rămășițele lor sunt mutate într-un cimitir militar nou, care se va deschide în 2015.

„Nu știm de ce nu au marcat toate aceste gropi comune atunci. Poate că nu au avut bani. Astăzi noi terminăm un lucru care trebuia făcut de mult”, spune Adam Siwek, de la Consiliul pentru protejarea locațiilor de martiriu, agenție de stat poloneză care organizează excavările.

Cei mai mulți soldați au murit de foame sau de boli cauzate de condițiile inumane din lagăre. Trupele italiene au sosit în lagăr în 1943, după ce aliatul Germaniei naziste – dictatorul fascist italian Benito Mussolini, a fost dat jos.

El trimisese în jur de 230.000 de soldați pe frontul de Est, să lupte alături de germani. Cei care refuzau să lupte pentru Hitler erau trimiși în lagăre și erau tratați ca trădători.

„Ani de zile am muncit pământul și am plantat grâu. Acum aflăm că făceam asta peste niște cadavre. Cine putea să știe? Cel puțin acum vom putea trăi în pace și nu ne vom întreba dacă mai sunt alte cadavre acolo”, spune un fermier pe terenul căruia au loc excavări. Alții, precum un sătean bătrân de 85 de ani, nu sunt la fel de entuziaști: „Ce rost are? Ar trebui să-i lăsăm să se odihnească în pace, acolo unde sunt”.