De ce inventăm boli pe care nu le avem

Ați fost la doctor, ați făcut o serie de analize, ați urmat mai multe tratamente și cu toate astea aveți impresia că medicii nu au putut diagnostica boala de care suferiți? Medicii spun că se întâlnesc des cu astfel de cazuri, dar tratarea lor ține de psiholog, notează Smart Woman.

Specialiștii spun că, în cazul acestor persoane, este vorba de somatizare, adică persoana în cauză dezvoltă simptomele unei boli, deși nu suferă în realitate de ea. În spatele somatizării, se ascunde o afecțiune psihologică.

Psihoterapeutul Constantin Cornea a realizat o listă de afecțiuni care pot duce la apariția unui caz de somatizare:

● Traumele din copilărie: probleme de comunicare între părinți, certuri, agresiuni fizice sau psihologice;

CONTROVERSĂ Trump l-a asigurat pe Netanyahu că va sprijini atacurile Israelului asupra Iranului dacă negocierile nucleare eșuează

22:53

CONTROVERSĂ Un fost cercetător al Anthropic care se ocupa de „dresarea” AI-ului trage un semnal de alarmă: „Inteligența artificială este un pericol existențial”

22:31

● Problemele de comunicare din cuplu sau cu propriul copil;

● Singuratatea care poate fi de mai multe feluri: lipsa unui partener, lipsa prietenilor. La bătrânețe, poate apărea senzația de abandon de către copii;

● Lipsa interacțiunilor sociale: ieșiri cu prietenii, întâlniri, ieșiri la teatru, film sau alte activități culturale;

● Decesul unuia dintre părinți, a propriului copil. Sau decesul cuiva drag: iubit, coleg, prieten;

● Lipsa activităților sportive;

● Lipsa unui plan de viață: sau cu alte cuvinte lipsa planurilor de viitor, a unui vis legat de: crearea unei familii, carieră, relații sociale care pot aduce plăcerea de a trăi viața.

„Cu alte cuvinte vorbim despre absența bucuriilor sau a dorinței de a-ți trăi viața care duce invariabil la o formă de somatizare. Pentru că este mult mai simplu să spun mă doare capul sau stomacul decât să recunosc că mă simt învins de propria viața și nu mai simt nicio plăcere în a o trăi. De aceea nu mai am curajul și nici mijloacele pentru a încerca să descopăr cum mă pot bucura din nou de viață, preferând să mă las abandonat în brațele somatizării, umblând de la un medic la altul și plângându-mă de anumite dureri în care am început să cred până și eu”, a spus Constantin Cornea.