Era pilotul unui avion privat de lux, dar a ajuns să fie deturnat de traficanții de droguri din Venezuela

Aeroportul din Valencia, Venezuela, este înțesat de forțe de securitate, servicii secrete și camere de supraveghere, astfel că te-ai aștepta ca infractorii să aibă viață grea aici. Totuși, pentru un pilot german acest lucru nu a folosit la nimic, scrie Der Spiegel.

El a aterizat în Valencia ca pilot al unui avion privat, folosit deseori de directori de companii, staruri sau alți bogătași. În august 2012, a ajuns aici pentru o escală. Militari ai Gărzii Naționale au apărut însă brus cu un jeep, au amenințat echipajul cu armele și au încărcat 47 de saci de plastic cu cocaină în avion.

Avionul pilotului german era un Bombardier Global Express, în valoare de 30 de milioane de euro, care poate duce 19 pasageri. În 2012, compania elvețiană la care lucra pilotul a câștigat licitația pentru urmăoarea cursă: Maroc-Trinidad Tobago în Caraibe, apoi Venezuela și Benin în Africa. Prețul acestei curse a fost de 186.000 de euro.

REACȚIECSM îi dă o replică dură lui Nicușor Dan. Procurorul Claudiu Sandu denunță o „dictatură absolută” la vârful justiției. „Ceea ce spune președintele este un nonsens”

11:45

SURSESurse din PSD spun că aprecierile lui Nicuşor Dan la adresa AUR sunt o radiografie şi nu „atacuri”

11:41

Din datele strânse de la poliție și servicii secrete, reiese că în Maroc s-a urcat în avion un singur pasager: Ryma Taouk, 37 de ani, o femeie foarte frumoasă, elegantă și prietenoasă. Ea se prezintă ca fiind designer interior, cu birouri în Beirut, Dubai și Sydney și are dublă cetățenie, libaneză și australiană. În Venezuela, spune ea echipajului, la bord urma să se urce prietenul ei, Eddy.

La aterizarea în Venezuela, pilotul realimentează avionul și îl parchează peste noapte. Personalul de la sol îi cere însă ceva neobișnuit: să pună avionul la 180 de grade față de poziția sa normală de parcare. Acest lucru însemna că ușa pentru cargo a avionului nu mai era luminată de luminile aeroportului și nu mai putea fi văzută de camerele de supraveghere.

Cineva îi dă un telefon iar vocea de la celălalt capăt îi spune într-o engleză stricată că ar trebui să lase avionul deschis noaptea și să plece la hotel, alături de echipaj. Pilotul însă refuză, pentru că a doua zi trebuia să decoleze la 6 dimineața spre Africa, iar dacă dormeau la bord ar fi economisit timp. Urmează însă un telefon de la clienta pilotului, Ryma Taouk, care insistă ca echipajul să meargă la hotel.

Nici de data asta nu aprobă însă ideea, iar echipajul se culcă la bord. La ora 2 noaptea, cineva le bate la ușă și un bărbat le înmânează un telefon mobil. Pilotul este înștiințat că bagajul urmează să apară imediat. Imediat au apărut două jeepuri cu bărbați înarmați, care au încărcat rapid saci de plastic marcați cu o cruce roșie, în avion.

„A fost ca o avalanșă. Eram total lipsiți de ajutor. Cred că tot aeroportul era implicat. Să sunăm la poliție nu era o opțiune”, își amintește pilotul.

În 20 de minute, sacii au fost încărcați în avion, iar oamenii înarmați au dispărut. Nu pentru mult timp, pentru că ei revin și îi spun pilotului, sub amenințarea armei, că dacă nu decolează acum, vor fi uciși. Avionul decolează la ora 2.26, chiar dacă aeroportul era închis, iar la turnul de control nu lucra nimeni.

Zece minute mai târziu, când avionul era în aer, un apel telefonic prin satelit îl anunță pilot că dacă se oprește din zbor, echipajul și familiile lor vor avea de suferit.

Clienta arabă a pilotului îl sună de asemenea și își cere scuze pentru cele întâmplate, însă îi spune că ar trebui să zboare așa cum era planificat, către Benin, apoi să descarce acolo și să plece înapoi în Europa. Între timp, Interpolul fusese alertat de compania elvețiană care opera zborul.

Polițiștii de la Interpol îi anunță că avionul fusese declarat furat în Venezuela și că nu ar trebui să aterizeze în Benin, pentru că ar fi foarte greu ca echipajul și avionul să mai părăsească acea țară. Interpol le pune familiile echipajului sub protecție și le indică să aterizeze în insulele Canare, singura destinație europeană pe care avionul o putea atinge cu combustibilul pe care îl avea la bord.

Traficanții telefonează din nou, iar pilotul îi minte că e în drum spre Africa. I se cere să schimbe destinația, Benin, și să meargă în Burkina Faso, unde i se indică să aleagă din mai multe locuri de aterizat, toate aparținând armatei.

Pilotul ia în calcul, împreună cu șeful său din Elveția, să arunce drogurile în ocean, din zbor, însă ar fi prea dificil, iar la aterizarea în Canare ar deveni suspecți când polițiștii nu ar mai găsi drogurile. Chiar și așa, la aterizare, echipajul ajunge în arest, fiind tratați de polițiștii spanioli.

Ce a urmat nu a respectat cu nimic promisiunile Interpolului, își amintește Eric Weisskopf, șeful companiei elvețiene care opera zborul. Timp de două luni, echipajul a fost ținut în arest ca suspecți, iar avionul a fost reținut în Spania. Polițiștii stabiliseră că la bordul avionului fuseseră încărcate 1.588 de kilograme de cocaină.

Abia în octombrie, părinții pilotului strâng 60.000 de euro pentru cauțiune, iar echipajul este eliberat, însă nu li se permite să părăsească Spania.

Între timp, la Beirut se predă clienta care zburase în Venezuela, Ryma Taouk, care spune că a fost plătită 30.000 de euro să fie pasageră în acel avion și că știa că avionul va căra ceva ilegal, însă nu știa că sunt droguri. Cel care a angajat-o era un binecunoscut traficant de droguri și armament: Ali Kleilat.

Traficantul a fost arestat în februarie 2014, la Bruxelles și urmează să fie extrădat în SUA. Complicii săi din Venezuela au fost de asemenea arestați. A fost vorba de 18 persoane, inclusiv 9 membri ai Gărzii Naționale, doi angajați ai autorității de control al traficului aerian, un agent al serviciilor secrete și un controlor de trafic aerian. Ei au fost mituiți cu sume cuprinse între 19.000 de euro, pentru ofițerul de pază de la poarta hangarului, până la 188.000 de euro pentru un ofițer al Gărzii Naționale din Venezuela.

Ancheta împotriva echipajului s-a încheiat un an mai târziu. Pilotul are acum o nouă identitate și s-a mutat cu familia într-un alt oraș. Zboară în continuare pe avioane private, însă nu către Venezuela sau Liban.