La un an de la anexare, locuitorii din Crimeea întâlnesc și dezavantajele aduse de Rusia. „Deși devine din ce în ce mai greu, nu vor să se uite înapoi”

Culorile steagului ucrainean pe cutiile poștale și numerele de înmatriculare ale mașinilor sunt printre ultimele vestigii ale unei alte ere, înainte ca Rusia să sfideze comunitatea internațională și să anexeze Crimeea.

În prezent, stema Rusiei strălucește pe clădiri, garduri și pe porțile garnizoanelor din capitala Crimeei Simferopol, simboluri ale controversatei schimbări de regim din peninsulă.

„Sunt plusuri și minusuri”, afirmă Victoria, mamă a trei copii, în timp ce se plimbă pe strada pietonală Karl Marx din Simferopol. „Deși devine din ce în ce mai greu, întrebați pe toată lumea: 95 la sută (dintre ei vă vor spune) că nu vor să se uite înapoi”, adaugă ea.

Ca mulți locuitori, Victoria laudă beneficiile sociale, precum asistența medicală gratuită, care au fost instituite. „Dar trebuie, de asemenea, să ne obișnuim cu toate legile noi”, adaugă ea.

Încâlcita birocrație rusă și cozile de așteptare lungi pentru noile pașapoarte sunt printre principalele nemulțumiri ale populației. Iar cei care dețin terenuri sau case trebuie să bage mâna adânc în buzunar pentru a-și înregistra proprietățile.

În fața Parlamentului din Crimeea staționează un tanc al Armatei Roșii din al Doilea Război Mondial, când rușii și ucrainenii au luptat împotriva unui inamic comun. Alături, muncitorii repară principala biserică din oraș, Biserica Ortodoxă Rusă, un proiect implementat sub președinția lui Vladimir Putin.

Încă sunt vizibile fotografiile și buchetele de flori depuse pe stradă în amintirea celor uciși în capitala ucraineană Kiev anul trecut, când demonstranții prooccidentali s-au confruntat cu poliția înainte ca președintele ucrainean Viktor Ianukovici să fugă în Rusia.

Peste 100 de protestatari și numeroși polițiști au murit atunci. Unii dintre ei erau cunoscuți ai fostului ofițer în armata ucraineană Vladislav. „Erau prietenii mei”, susține bărbatul în vârstă de 34 de ani, care acum trăiește din transportul turiștilor.

„Înlăturarea de la putere a președintelui a șocat populația la vremea respectivă”, a declarat el. „Nimeni nu a vrut un Guvern care să vină la putere prin forță”. Se preconizau alegeri și zilele coruptului Ianukovici erau numărate, subliniază el. Vladislav este mulțumit că Crimeea a fost ferită de astfel de violențe și că acum este oficial rusească.

În prezent, el primește o pensie lunară de 23.000 de ruble (355 de euro), de aproximativ trei ori mai mare decât atunci când Crimeea aparținea Ucrainei.

Dacă îmbunătățirea condițiilor de trai va fi de durată, „vom vedea”, spune el.

Impactul sancțiunilor occidentale este vizibil. Prețurile cresc, restaurantul McDonalds local s-a închis, iar bancomatele resping cardurile de credit străine.

Construcția unui pod care să lege Crimeea de Rusia peste strâmtoarea Kerci este de așteptat să aducă o schimbare. Dar construirea celor 19 kilometri la un cost total de 3,5 miliarde de dolari ar urma să se încheie abia în 2019.

Între timp, cei care se opun schimbării puterii rămân discreți. Fostul manager din domeniul turismului Katia susține că cei care nu sunt de acord sunt rapid identificați de serviciile secrete ruse FSB.

„Oamenii sunt cu adevărat speriați. La început, tot ce vedeau erau banii rusești, dar acum sunt dezamăgiți”, susține femeia în vârstă de 40 de ani, de etnie rusă.

Ea a refuzat să predea pașaportul ucrainean și a respins oficial cetățenia rusă. „Acum nu pot obține un loc de muncă și am drepturi de ședere limitată în apartamentul meu, chiar dacă este proprietatea mea”, susține Katia, care speră să se mute în curând la Kiev pentru a-și accesa contul bancar.

În plus, există aproximativ 300.000 de tătari musulmani care locuiesc în Crimeea, dintre care mulți au boicotat referendumul de anul trecut. Amintirile deportării brutale din 1944 a tătarilor sub conducerea Moscovei sunt încă vii, iar ei se simt tot mai marginalizați.

Dar în portul Sevastopol, devotamentul a fost accentuat de evenimentele din 2014. Fondat în timpul țarinei Ecaterina cea Mare, Sevastopol a găzduit Flota rusă a Mării Negre timp de 230 de ani – chiar și după destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, când a fost încheiată o înțelegere cu Guvernul ucrainean cu privire la statutul său.

Pe strada principală, magazinele de suveniruri vând tricouri și halbe cu imaginea lui Putin, precum și magneți de frigider cu steagul Rusiei.

Printre crucișătoarele și submarinele ancorate în port, o navă de război arborează un steag roșu cu crucea albastră a Sfântului Andrei, steagul forțelor rebele proruse care luptă în estul Ucrainei, în semn de solidaritate cu cauza lor.

Portul a fost și rămâne un bastion sudic al puterii armate a Moscovei.

„Referendumul din urmă cu un an a fost ca o sărbătoare publică”, afirmă Daria, care administrează un magazin alimentar. „Au fost cozi de așteptare atât de lungi (la vot). Prietena mea și cu mine am cumpărat special un stilou cu cerneală permanentă pentru ca nimic să nu poată fi șters de pe voturile noastre”, afirmă ea.

Ea este mândră că este rusoaică și cel mai mare regret al ei față de separarea de Ucraina, în afară de faptul că nu poate lupta în estul țării, o reprezintă separarea multor familii, inclusiv a ei. „Bunicii mei locuiesc în apropiere de Kiev”, susține Daria. „Doar bunica vorbește cu noi, bunicul nu, pentru că noi susținem Rusia”, explică ea.