Sfântul Gheorghe, patron al multor țări și orașe, unul dintre cei mai îndrăgiți de creștini. Câți români își serbează numele pe 23 aprilie

În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului).

Chipul Sfântului Gheorghe, ocrotitorul Moldovei, era reprezentat pe steagul voievodului Ștefan cel Mare.

Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit foarte mult, odată cu imaginea sa de cavaler care a răpus un balaur. În Evul Mediu, Sfântul Gheorghe a devenit protectorul cavalerilor și, în mod special, al cruciaților.

POLITICĂ Acord de ultim moment în SUA. Blocajul bugetar din SUA care a creat haos în aeroporturi, pe cale să fie rezolvat

09:07

ACTUALITATE Crin Antonescu: „Hăituirea lui Georgescu, săptămână de săptămână, ne duce cu ideea că vor ca el să fie prezent în spațiul public”

09:00

Georgia și-a luat numele de la acest sfânt și regii Angliei, începând cu Richard Inimă de Leu, l-au dorit ca patron al casei regale și al țării lor.

Și împăratul Constantin a ridicat o biserică în cinstea lui, la Constantinopol. Chiar și între popoarele slave, figura sa este foarte cunoscută.

Astăzi sunt multe biserici catolice și ortodoxe dedicate lui în diferitele părți ale lumii. Mormântul Sfântului Gheorghe este în localitatea Lida din Israel.

Sărbatoarea Sfântului Gheorghe era celebrată în trecut cu mult fast, timp de trei zile.

În ajunul zilei de 23 aprilie, oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de salcie și flori galbene de primăvară, cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. În noaptea sau dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza brazdele astfel împodobite „de strajă „la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire. Se credea că, astfel, oamenii, vitele și ceea ce se recolta erau protejate de forțele malefice. În Bucovina, brazdele și ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva unor boli sau pentru a fi amestecate în hrana animalelor.

În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. În această zi, fetele mai obișnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuțile și că se vor căsători în cel mai scurt timp.

„Urzicatul” era un alt obicei, practicat de tinerii din comunitățile tradiționale bucovinene. Întrucât sărbatoarea deschidea o perioadă solicitantă, tinerii se atingeau, pe furiș, peste părțile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

Altfel, peste un milion de români, dintre care peste 733.000 sunt bărbați, își serbează, joi, de Sfântul Gheorghe, onomastica, potrivit unei statistici a Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

Conform sursei citate,1.077.778 de cetățeni români poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, dintre care 733.707 sunt bărbați iar 344.071 sunt femei.

Dintre bărbați, cei mai mulți au numele Gheorghe (522.927), George (149.779) și Gheorghiță (22.427).

Cele mai multe femei care își serbează onomastica de Sfântul Gheorghe se numesc Georgiana (144.211), Georgeta (131.392), Ghiorghița (31.390) și Geta (14.909).