Ion Iliescu s-a enervat: „Sunt bolșevic pe banii mei!”

Fostul președinte Ion Iliescu scrie pe blogul personal despre cum este etichetat de toată lumea drept bolșevic, lucru de care s-a săturat și care i se pare incorect.

„Este însă monoton, și până la urmă plictisitor ca, de fiecare dată când cuiva nu-i plac ochii mei, să aud aceeași placă: „Ion Iliescu, bolșevicul!” De ce doar „bolșevicul”? De ce nu și „comunistul”? Sună mai fioros bolșevismul? E doar un cuvânt, și nici măcar de rău nu e! Cuvântul rusesc (больше) înseamnă „mai mult”, „mai mare”. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp „bolșevic” a fost tradus ca „maximalist”. Adică radical. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu mi se potrivește! Nu sunt un radical. Dimpotrivă. Mereu mi s-a reproșat că gândesc prea mult, că sunt prea moale, că nu iau lucrurile în mână, că nu tai în carne vie! Mulțumesc! „Chirurgia” asta nu este de mine! Eu cred în democrație, care e operă colectivă. Cu autori anonimi!„, consideră Ion Iliescu.

„Sunt bolșevic pe banii mei, câtă vreme și din taxele plătite de mine sunt înjurat cu sârg, pe acest motiv, la televiziunea publică, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur și dur, în timp ce trăiesc din bani publici. Și trăiesc foarte bine, să nu le fie de deochi! Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de „bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele „radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu„, continuă fostul președinte.

CONTROVERSĂ Un nume greu din comunitatea maghiară îl atacă pe Kelemen Hunor. Ce îi reproșeză liderului UDMR

14:01

SPORT Fanii pot vedea gratuit colecţia de TRICOURI a lui Mircea Lucescu la Muzeul Fotbalului

14:00

Iliescu mai explică cum a arătat care sunt pericolele „restitutio in integrum”, lucru pentru care a fost numit bolșevic care „nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui”, când de fapt el s-ar fi opus „jafului premeditat”.

„Același cor de bocitoare plătite mă înjura și când atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. „Bolșevicul de Iliescu nu vrea să ne dea pădurile înapoi!” Acum plângem după păduri, și admirăm munții cheliți de vegetație!”, scrie Iliescu.

El mai vorbește și despre privatizarea de dragul capitalismului, dorită chiar și de sindicate: „Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de „bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!”.

„Ca și democrația, și ceea ce este România azi e operă colectivă. Regret s-o spun: țapii ispășitori nu țin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut și avem un Parlament, am avut și avem partide, avem societate civilă, suntem liberi să ne informăm. Deciziile au fost luate în comun. În democrație majoritatea decide. Și își asumă consecințele deciziilor. Democrația nu există fără responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Eu, „bolșevicul”, așa văd lucrurile. Dar poate greșesc. Poate democrația este despre altceva. Poate este despre cei puțini care profită, și foarte mulți care plătesc pentru a le face profitul mare„, mai spune Iliescu.