Colindele de Crăciun, obiect de studiu. Ce au descoperit cercetătorii americani

„Unul dintre cele mai bune lucruri care au legătură cu sezonul sărbătorilor de iarnă este reprezentat de muzica acestora, însă, uneori, Crăciunul riscă să devină deprimant, atunci când unul dintre aceste colinde rămâne captiv în mințile ascultătorilor”, se afirmă în debutul articolului publicat pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail.

Există mai mulți factori declanșatori, precum mirosul prăjiturilor de Crăciun, o vitrină frumos împodobită cu decorațiuni de sezon, din cauza cărora oamenii au uneori impresia că în mintea lor s-a activat un veritabil „cor” care fredonează una sau mai multe colinde.

DEZVĂLUIRI Copilotul care a încercat să deturneze avionul Flydubai pentru a-l prăbuși pe aeroportul din Tel Aviv spune că s-a inspirat după atacurile de la 9/11

21:56

FLASH NEWS Luca Niculescu: „Nici nu mă gândesc să îmi depun mandatul”

21:23

Experții în psihologie spun că motivul pentru care colindele încep să fie „auzite” exact în acele momente constă într-un fel de „vierme de ureche” („earworm” – un fragment muzical ușor de reținut, care se repetă de multe ori în mintea unei persoane, pentru mult timp după ce audiția sa s-a încheiat, n.r.).

„Un «vierme de ureche» este în general un scurt fragment dintr-o compoziție muzicală, de obicei un refren, adeseori interpretat de un cor, pe care oamenii îl aud în mod repetat în mințile lor, ca și cum fragmentul ar fi difuzat în buclă”, a explicat Elizabeth Margulis, directorul Music Cognition Lab din cadrul Universității Arkansas din Statele Unite.

Potrivit acestui studiu, ce a fost prezentat la International Conference on Music Perception and Cognition, 91% dintre cei chestionați au raportat faptul că au un „vierme de ureche” cel puțin o dată pe săptămână. Un sfert dintre persoanele participante la studiu au spus că acest lucru li se întâmplă de mai mult de o dată pe zi.

Oamenii de știință au fost intrigați de acest fenomen și au întâmpinat dificultăți serioase atunci când au dorit să îl studieze, deoarece nu există nicio metodă concretă pentru a anticipa momentul în care o persoană devină „victima” acestei manifestări.

De asemenea, nu există niciun motiv care să țină de rimă pentru a explica tipurile de colinde de Crăciun – triste sau pline de bucurie – care rămân cel mai mult timp blocate în mințile ascultătorilor.

Există însă mai multe posibile elemente declanșatoare, iar unul dintre ele este memoria.

Uneori, oamenii rememorează lucruri care sunt asociate cu amintiri fericite, alteori anumite momente sentimentale declanșează o amintire, iar, în alte cazuri, anumite evenimente triste sunt asociate cu un fragment muzical.

Alte teorii afirmă că acești „viermi de urechi” sunt asociați cu memoria, cu stimulii externi și cu elementele personale pe care oamenii le extrag din aceștia, potrivit unui articol apărut în publicația Atlas Obscura.

Potrivit unei alte teorii, cu cât oamenii aud de mai multe ori un cântec, cu atât este mai probabil ca acel fragment muzical să le rămână în minte.

În cadrul unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Științe Aplicate din Lucerna și de la Universitatea Sheffield, aceștia au analizat 50 de tipuri diferite de stiluri muzicale și au observat faptul că fragmentele muzicale care generează „viermi de ureche” includ, de obicei, note cu durate mai lungi, dar cu înălțimi ale sunetelor mai mici.

Același studiu sugerează că persoanele care suferă de nevroză sau care prezintă forme reduse de comportament obsesiv-compulsiv sunt invadate de „viermi de ureche” mai des și pentru perioade mai îndelungate de timp.

James Kellaris, profesor de marketing la Universitatea din Cincinnati, autorul unui studiu despre influența muzicii asupra memoriei, a formulat la rândul său o nouă teorie: „În plus față de trăsăturile cântecului respectiv și trăsăturile de personalitate ale oamenilor (precum nevroza moderată sau expunerea ridicată la muzică), situația de moment reprezintă un al treilea factor declanșator. Se pare că «viermii de ureche» se activează mai des atunci cand «victima» lor este obosită, stresată sau când trândăvește”.