Prima pagină » Știri » CCR: Legea dării în plată e parțial neconstituțională

CCR: Legea dării în plată e parțial neconstituțională

Publicat: 25/10/2016, 15:35

„Practic, am admis excepția de neconstituționalitate, s-a constatat că sintagma Â«precum și din devalorizarea bunurilor imobileÂ», sintagmă care era conținută în art. 11 teza I, este neconstituțională. Sintagma se referea la faptul că sunt aplicabile și acelor situații care privesc devalorizarea bunurilor imobile. Or, obiectul procesului era plata contractului, nu era vorba de bunuri imobile și din acest punct de vedere va fi eliminată această sintagmă”, a spus Valer Dorneanu.

Președintele CCR a adăugat că a fost admisă parțial o altă excepție: „Am admis, de asemenea, excepția de neconstituționalitate și am constatat că prevederile art. 11 teza I, raportate la art. 3, teza II, art. 4, art. 7 și art. 8 din legea 77 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Fac precizarea că această posibilitate nu o aveau instanțele sesizate de bănci sau de părți și de aici încolo instanțele de judecată vor trebui să aibă în vedere toate implicațiile teoriei impreviziunii, și cu privire la riscuri și la proporționalitate și la celelalte aspecte”.

Impreviziunea este definită la art. 1271 din Codul Civil care statuează că „părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației”. Sunt prevăzute însă și excepții de la aceste prevederi „dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației”. În acest caz, se precizează în Codul Civil, instanța poate să dispună „adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile” sau „încetarea contractului”. Atât adaptarea contractului, cât și încetarea acestuia, pot fi dispuse de către instanță numai dacă „schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului” și „nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor”, dacă „debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor” și dacă „debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.

Valer Dorneanu a explicat și cele două excepții de neconstituționalitate la legea dării în plată respinse de CCR. „Am respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza I raportate la dispozițiile art. 3 teza I, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza II din legea 77/2016 privind darea în plată pentru că, din analiza noastră, a rezultat că toate contractele care s-au încheiat în perioada 2007 – 2009 sunt sub imperiul celuilalt Cod Civil și atunci toată teoria noastră cu imprevizibilitatea nu se aplică în aceste cazuri”, a declarat Dorneanu.

Articolul 11 din legea 77/2016 privind darea în plată, prevede că, „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată”.

De asemenea, articolul 3 al legii statuează că, „prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.

„Am primit până acum peste 700 de cauze de la bănci sau de la debitori, dintre care pentru 581 suntem abia în faza de rapoarte. Pentru astăzi ne-am pronunțat asupra unui calup de 25 de dosare, pentru 8 dosare am amânat pronunțarea pe 27 octombrie, dar acolo se vor regăsi multe dintre concluziile pe care le-am adoptat astăzi. Dorința noastră este să dăm o soluție dreaptă care cât de cât să fie înțeleasă și de bănci și să fie acceptată și de debitori”, a mai precizat președintele CCR, Valer Dorneanu.

În urmă cu aproximativ două săptămâni, CCR a amânatpronunțarea unei decizii în cazul legii privind darea în plată. Criticile de constituționalitate aduse de către bănci legii dării în plată au vizat actul normativ în întregime, dar au fost și critici punctuale, pe articole. Unul dintre cele mai contestate articole ale legii a fost articolul 3, care prevede dreptul consumatorului „de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului”.

O altă prevedere foarte contestată de bănci a fost cea de la articolul 5, alineatul 2 al legii dării în plată, care descrie procedura prin care un debitor demarează darea în plată către bancă a imobilului cumpărat prin credit ipotecar.

De asemenea, critici de constituționalitate au fost aduse și articolului 1, alineatul 3 al legii dării în plată, care prevede că „dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori”.

Alineatul 5 al articolului 8 din lege a fost și el contestat în fața CCR de către avocații băncilor. Acesta prevede că „dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”.

Critici de constituționalitate au fost aduse și altor articole din lege, precum art. 4; art. 6; art. 7; art. 8, alin (1), (3) și (5); art. 10, alin (1); art. 11.

Valeriu Stoica, unul dintre avocații băncilor, a susținut în pledoaria sa în fața judecătorilor constituționali că legea dării în plată suprimă dreptul la proprietate, încalcă dreptul de creanță și dreptul de ipotecă. El a susținut că nu se face distincția între debitorii supraîndatorați și persoanele care s-au lansat în speculații imobiliare și care au posibilități de plată. Stoica a cerut Curții să constate neconstituționalitatea legii în întregime.

La rândul său, avocatul Gheorghe Piperea, autorul legii dării în plată și reprezentantul clienților băncilor, a invocat jurisprundeța CCR, CEDO și Curtea de Justiție a UE de unde rezultă, susține el, că pentru protecția consumatorilor unele legi pot să aibă efecte asupra contractelor în derulare și se pot aduce limite unui drept de proprietate pentru anumite interese de ordin public.

Legea dării în plată, inițiativă a deputatului PNL Daniel Zamfir, a fost adoptată pe 13 aprilie, de Camera Deputaților, for decizional, cu o majoritate de 207 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și o abținere. Deputații au stabilit că legea privind darea în plată nu se va aplica programului Prima Casă și au majorat plafonul creditelor care intră sub incidența acestui act normativ de la 150.000 la 250.000 de euro.

Tags: ccr darea in plata judecatori lege neconstitutional plati

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase