Ce este dislexia și cum se manifestă

Dacă vorbim despre  un copil aflat în primii ani de școală, dislexia se poate manifesta astfel:

1.Obosește foarte tare în timpul cititului, deseori refuză să citească sau recurge la plâns;

2. Dificultăți în urmărirea rândului de la stânga spre dreapta;

3. Face multe greșeli în citirea cuvintelor, textelor (apar omisiuni, adăugiri, inversiuni de litere, silabe, cuvinte)

4. Copilul citește deseori cu voce tare, literalizat, face cu greu sinteza sunetelor în silabe și a silabelor în cuvinte;

5. Apar confuzii între  literele asemănătoare  din punct de vedere grafic (exemplu: u-n,p- b-d, a-e ) sau pe cele asemănătoare din punct de vedere fonetic (exemplu: t/d, c/g, f/v, s/z );

FLASH NEWS Un zbor SWISS spre Boston a aterizat de urgență la Dublin după ce un încărcător portabil a scos fum

18:31

NEWS ALERT Centrala de la Cernavodă, sub presiune. Cât mai poate funcționa reactorul 2 și când ar putea fi repornit primul

18:30

6.Dificultăți în înțelegerea textului citit, în extragerea esențialului din text.

Semnele predispozitiei spre dislexie pe care părinții, educatoarele le pot observa în dezvoltarea copilului preșcolar:

1. Întârziere în dezvoltarea limbajului (copilul a început să vorbească mai greu față de copiii de aceeași vârstă cronologică, dislalii polimorfe – afectarea pronunției pe mai multe sunete);

2. Dificultăți în denumirea unor obiecte uzuale, a culorilor, a noțiunilor de detaliu ale schemei corporale (uneori pare să nu-și găsească cuvintele);

3. Dificultăți în procesarea mesajului verbal (pare să nu audă, să nu înțeleagă ceea ce-i spunem, are nevoie de repetiții, de exemplificări);

4. Dificultăți în redarea unor întâmplări, povești cunoscute, în ordinea cronologică (schimbă ordinea întâmplărilor);

5. Dificultăți de procesare, discriminare fonologică (greutate în diferențierea sunetelor în cuvintele date, copilul nu poate identifica sunetul inițial, median, sau final într-un cuvânt dat) dificultăți în stabilirea rimelor, în despărțirea în silabe;

6.  Probleme în a reda/ memora serii de numere, cuvinte în ordinea dată;

7. Dificultăți în redarea șirului numeric 1-10;  a zilelor săptămânii;  lunilor anului;

8. Dificultăți în planificarea activității, în urmărirea  unor  instrucțiuni formate din mai mulți pași;

9. Dificultăți de orientare spațio-temporală; lateralitate nedezvoltată;

10. Copilul este nesigur în mișcări, motricitate fină slab dezvoltată (dificultăți în a decupa cu foarfeca după contur, în unirea punctelor, în inșirarea mărgelelor pe șiret) prinderea incorectă a creionului;

11. Dificultăți în a copia forme simple date, în a construi după model;

12. Dificultăți în memorarea simbolurilor (își poate scrie numele, dar nu poate denumi literele pe care le-a scris, poate scrie cifre, dar nu știe ce anume a scris);

13. Dificultăți în continuarea șirurilor logice, privind alternarea culorilor, formelor, respectând modelul dat;

14. Copilul este ușor distractibil, se plictisește repede, vrea să treacă la altă activitate, este într-o continuă mișcare,  poate fi cu greu menținut în sarcina de lucru;

Copiii de 4-6 ani manifestă unele dintre simptomele semnalate, pentru că acesta este vârsta la care copilul asimilează prin  expunerea  la contexte diferite de învățare:  acasă, la gradiniță/ școală, în parc, etc, însă dacă aceste dificultăți persistă este indicat să consultați un specialist în vedea unei evaluări complexe privind stabilirea diagnosticului și a planului educațional personalizat.

”Dislexia este o tulburare de prelucrare a informațiilor, care nu se rezolvă odată cu vârsta,  diagnosticarea și intervenția  precoce ajută la îmbunătățirea abilităților  copilului și pot preveni tulburările de personalitate,  însă  unele caracteristici rămân  prezente pe parcursul întregii vieți.

În terapie este indicat ca părinții  să  devină  parteneri  activi  în recuperarea copilului, continuând munca terapeutului acasă.   În cazul copiilor școlari, terapia  constă în intervenții care ușurează însușirea scrisului, cititului sau a operațiunilor matematice. În general, copilul dislexic necesită terapie logopedică de lungă durată.

Copilul cu predispoziții sau diagnostic de dislexie este indicat să beneficieze de serviciile de recuperare ale unei întregi echipe terapeutice: neuro-psihiatu, psihoterapeut, logoped”’, concluzionează logopedul Paula Grigoriu, de la Centrul MindCare, pentru Gândul.