Cazul unic în astronomie care i-a contrariat pe cercetători. Comportamentul neobișnuit al iPTF14hls

Numită iPTF14hls, supernova a fost descoperită în 2014 și la început arăta ca o altă supernovă obișnuită și a fost clasificată în Tipul II-P, scrie Science Alert.

În supernovele de acest tip, miezul unei stele masive se transformă într-o stea neutronică, trimițând o undă de șoc prin stratul bogat în hidrogen care o acoperă, trimițând materialul în spațiu, acolo unde este ionizat.

Trăsăturile supernovei în cauză erau identice cu cele ale unei supernove de acest tip. La câteva luni după prima observație în 2014, astronomii au observat ceva nemaiîntâlnit: s-a reaprins.

DOCUMENT Ce le-a răspuns şefa CCR senatorilor care anchetează întâlnirea secretă pe care a avut-o cu fostul premier Ilie Bolojan. Citeşte documentul integral

13:16

AGRICULTURĂ Investițiile fermierilor, în pericol după 2027. Avertisment privind schimbările din noua Politică Agricolă Comună

13:14

După 600 de zile de observație, lumina acesteia a scăzut și crescut în intensitate în repetate rânduri – cel puțin în cinci ocazii. De obicei, supernovele ajung la un maxim de lumină, strălucesc pentru câteva luni, apoi încep să se întunece.

Acest comportament neobișnuit este doar vârful aisbergului. Când savanții de la Observatorul Las Cumbres și de la Universitatea California Santa Barbara (UCSB) au examinat datele din trecut, au găsit ceva uimitor – a avut o explozie exact în aceeași locație în 1954.

„Supernova dă peste cap tot ce știam despre modul de funcționare al lor”, a precizat cercetătorul Iair Arcavi, membru al echipei de cercetare.

Într-o lucrare publicată recent în revista Nature, cercetătorii au calculat că steaua iPTF14hls era mare, de cel puțin 50 de ori mai masivă decât Soarele. De fapt, „supernova iPTF14hls poate fi cea mai mare explozie solară văzută vreodată”, a precizat Lars Bildsten, directorul Kavli Institute for Theoretical Physics al UCSB.

Cercetătorii susțin că acest eveniment apare în cazul stelelor masive (95-130 mase solare). Fiecare explozie a miezului înlătură 10-25 de mase solare, pierzând în greutate, iar procesul se repetă până când steaua devine o gaură neagră.

„Aceste explozii puteau apărea numai la începutul universului și ar trebui ca astăzi să fie extincte”, a precizat Andy Howell, unul dintre membrii echipei. „Este ca și cum ai găsi un dinozaur în viață. Dacă l-ai găsi, te-ai întreba dacă este într-adevăr un dinozaur„.

Vă recomandăm să citiți și următoarele articole:

O supernovă ar putea distruge viața de pe Terra. Ce spun cercetătorii?

Explozia unei supernove aflate la milioane de ani lumină de Pământ a putut fi captată, în premieră, de către cercetători

Einstein a greșit? O supernovă bizară ar putea schimba pentru totdeauna viteza luminii

Ce era de fapt steaua din Betleem? Explicația științifică