Care este, cu adevărat, efectul pe care smartphone-ul îl are asupra creierului. Avertismentele cercetătorilor sunt îngrijorătoare

Dar corpurile noastre au o altă părere, scrie Business Insider: aceste alerte constante stresează hormonii, încurajează o ripostă biologică de genul „luptă sau fugi”, inima ne bate mai tare, respirăm greu, transpirăm, ni se contractă mușchii. Acesta este răspunsul la pericol, nu la un simplu SMS sau mesaj din partea unui coleg.

Pur și simplu nu suntem „croiți” să trăim așa. Aplicațiile noastre profită de nevoile noastre imediate, pentru siguranță și interacțiune socială și cercetătorii au început să analizeze efectele negative. 89% dintre studenți spun că simt „vibrațiile-fantomă” ale telefoanelor și își imaginează că dispozitivele îi avertizează.

EXCLUSIV Autobuzele Otokar de 100 de milioane de euro încep să dispară de pe străzile Bucureștiului. Nici n-au ieșit bine din garanție, că aproape jumătate dintre ele sunt trase pe dreapta, în garajele STB

06:00

ALEGERI 🚨 Rezultatele alegerilor prezidențiale din Brazilia. Flavio Bolsonaro, în avantaj față de Lula da Silva înaintea confruntării finale din 25 octombrie

00:40

86% dintre americani spun că își verifică constant e-mail-ul și conturile de socializare și că această activitate este stresantă. Endocrinologul Robert Lustig spune că notificările telefoanelor „antrenează” creierul să fie într-o stare constantă de stres și teamă. Astfel, cortexul prefrontal, cel care se ocupă în general cu funcția cognitivă, începe să o ia razna, se „închide”.

„Faci lucruri nesăbuite”, spune Lustig. „Acestea îți vor face probleme”.

Creierul tău nu poate executa simultan două „comenzi”

Cercetătorii cunosc de ani buni ceea ce oamenii refuză să recunoască: nu putem executa mai multe activități în același timp. Acest lucru este valabil pentru 97,5% din populația globului. Ceilalți 2,5% au capacități extraordinare, deoarece pot face mai multe lucruri deodată. Pot conduce în timp ce vorbesc la telefon, fără să își piardă concentrarea asupra schimbătorului de viteze.

Motivul pentru care plăcerea dependentă nu rezonează cu adevărata fericire

Potrivit graficului de mai sus, discutăm despre două elemente esențiale: DOPAMINA și SEROTONINA. Dopamină este responsabilă cu plăcerea, iar serotonina, cu fericirea.

Dopamina

– Are doar cinci receptori, neurotransmițătorul „alimentează” dorința și motivația.

– Provoacă dependență

– Vizează plăcerea pe termen scurt: ex: plăcerea de a mânca o prăjitură

– Este viscerală – se simte în tot corpul

– Inspiră dorința de a primi ceva, ca și cum ai încasa jetoanele la cazinou

– Experimentăm această plăcere singuri (mâncăm, cumpărăm alcool, ne uităm la seriale tv. Singuri)

– Determină o reacție din partea creierului: „Ce bine este, mai vreau”

– Prea mult duce la dependență

Serotonina

– Distribuie semnalele fericirii în creier, vizează cel puțin 14 receptori.

– Nu provoacă dependență

– Se simte deasupra gâtului – „eterică”

– Inspiră altruismul, cum ar fi să te oferi voluntar la o cantină a săracilor

– Este distribuită în familie (ex: petrecerea timpului cu amicii, rudele, colegii, o comunitate etc)

– Determină o reacție din partea creierului: „Ce bine este și îmi ajunge”

– Prea puțin duce la depresie

Doar 1 din 50 de oameni poate executa mai multe comenzi în același timp, iar restul suntem „muritori”, ne concentrăm doar asupra unui element în parte. Asta înseamnă că de fiecare dată când facem o pauză, pentru a răspune la o notificare sau alertă a smartphone-ului, suntem întrerupți și plătim prețul: ceva supranumit „costul comutării”.

Uneori, această schimbare poate dura câteva zecimi de secundă, dar într-o zi agitată pentru idei, conversații și tranzacții pe telefon și computer, costurile comutării cresc și suntem vulnerabili la greșeli. Psihologul David Meyer, care a studiat acest efect, estimează că comutarea acestor sarcini zilnice consumă 40% din timpul productiv al creierului uman.

De fiecare dată când schimbăm „macazul”, ne încărcăm cu o doză de hormoni ai stresului – cortizol, spune Lustig. Schimbare determină ca însuși cortexul prefrontal să „adoarmă” și vine în ajutor dopamina, care generează dependența.

Cu alte cuvinte, stresul provocat de dorința de multitasking ne îmbolnăvește și ne face să ne dorim și mai multe pauze, să profităm de dopamină, care încurajează cercul vicios.

Stăm mai mult pe telefon și suntem mai leneși

Creierul nostru poate procesa doar 60 biți de informații pe secundă. Cu cât îl încărcăm mai mult, cu atât va trebui să vedem cum îl putem folosi optim. Este de înțeles că vrem ca telefoanele și asistenții digitali să preia o parte din povară.

Dar în acest fel creierul devine mai leneș. Cercetătorii au descoperit că oamenii mai analitici sunt mai puțini activi pe smartphone. Aceștia caută mai mult pe cont propriu, deoarece sunt mai inteligenți. Legătura dintre gândirea analitică mai slabă și navigarea excesivă pe smartphone nu poate fi negată.

De asemenea, obiceiul de a învăța anumite lucruri citind de pe ecranul telefonului reprezintă o greșeală. Cercetătorii au arătat că oamenii care asimilează informația complexă dintr-o carte, în loc să o digere de pe ecran, înțeleg mai bine, sunt implicați în gândirea conceptuală.

Un studiu realizat în rândul unor utilizatori de smartphone din Elveția sugerează că „holbatul” la ecrane determină o adevărată lene a creierului.

În studiul publicat luna aceasta, psihologii și cercetătorii IT au descoperit o conexiune neobișnuită și îngrijorătoare: cu cât tastăm și ne implicăm mai mult în rețelele sociale, cu atât sunt mai „zgomotoase” semnalele creierului.

Combinația între socializare și utilizarea smartphone-urilor își pune amprenta uriașă asupra creierului. Comportamentul social necesită mai multe resurse în același timp, a declarat autorul studiului, Arko Ghosh, „de la creier spre degete”.

Ar trebui ca utilizarea telefonului în public să fie tabu?

În ciuda acestor descoperiri îngrijorătoare, savanții nu spun că folosirea aplicațiilor favorite este automat nocivă. Din păcate, Facebook a majorat gradul de depresie al adulților. Cu cât își verifică mai des contul, cu atât sunt mai deprimați.

Aplicațiile care provoacă dependență oferă recompense pentru creier, o doză mică de plăcere, atunci când primești apreciere la o fotografie sau un comentariu pozitiv.

Tehnica este folosită pretutindeni. Tariful unui bilet de avion scade cu un singur clic. Canapelele la reducere dispar în câteva minute. Notificările Facebook care se schimbă în funcție de ceea ce discută prietenii. Le avem pe toate, ne trebuie mai mult, trebuie să le avem acum. Suntem dependenți de smartphone-uri.

Lustig spune că aceste aplicații nu sunt neapărat diabolice. Acestea devin o problemă când le lăsăm să ne domine viața. „Nu sunt anti-tehnologie”, explică Lustig. „Sunt împotriva tehnologiei care oferă recompense. Pentru că te obligă să te uiți încontinuu”.

Lustig precizează că stabilirea unor limite în jurul utilizării smartphone-ului în societate poate reprezenta o soluție. Dacă transformăm dependența de smartphone în tabu (precum fumatul în interiorul unei clădiri), oamenii se vor „autosancționa”, vor oferi o pauză propriului creier. „Speranța mea este că va veni un moment în care nu vei mai putea scoate oricum telefonul din buzunar, în public”, conchide Lustig.