Cercetătorii au studiat din nou singura ființă care ar putea supraviețui apocalipsei. „De ce este atât de greu de ucis?”

Cercetătorii chinezi au analizat genomul gândacului american (periplaneta americana) și l-au comparat cu genomii obținuți de la alte specii, gândacul australian (p. australasiae) și cel maroniu (p. fuliginosa). Ei au comparat acest gândac și cu alte insecte din specia Blattodea, precum termitele și gândacul german, scrie gizmodo.com.

Ei au descoperit că gândacul american are unul din cele mai mari genomuri cunoscute în rândul insectelor, fiind pe locul secund după lăcustă. Gândacul american a fost foarte apropiat ca structură de cele două specii de gândaci Periplaneta. Pe de altă parte, insecta a fost mai apropiată de două specii de termite, pe care le-au comparat apoi cu gândacul german.

Asta înseamnă că gândacul american (un termen impropriu, deoarece acesta a fost adus în Lumea Nouă din Africa, în secolul 16), ar putea servi drept „model valoros pentru studiul relațiilor evoluționare între gândaci și termite”, au spus cercetătorii.

FLASH NEWSRealitatea paralelă a Oanei Țoiu. În plină criză economică, fostul ministru interimar al MAE vede România pe pantă ascendentă

23:18

CONTROVERSĂIranul ia în calcul dezvoltarea bombei atomice și ieșirea din Tratatul de Neproliferare Nucleară, pe fondul tensiunilor cu SUA și Israel

23:05

În studiul istoriei evoluționare a banalului gândac, savanții au descoperit dovada că unele familii de gene au devenit mai expansive, odată cu trecerea timpului, mai ales cele asociate cu recepția chimo și detoxifierea.

Recepția chimo este capacitatea animalului de a mirosi și „gusta” lumea din jurul său. Gândacii americani au acumulat un volum uriaș de asemenea gene, pentru receptorii respectivi. Aceste gene i-au ajutat în evoluția lor, au reușit să mănânce orice, oriunde s-ar fi aflat.

Un număr mare de gene, între timp, i-a ajutat pe gândaci să supraviețuiască și să evolueze, având rezistență la armele chimice pe care noi le-am dezvoltat împotriva lor.

Cercetătorii au studiat și modul încredibil în care membrele lipsă ale gândacilor pot crește din nou, în anumite perioade din viața lor.

Datorită acestei „plasticități de dezvoltare”, gândacii pot supraviețui și vor reuși să trăiască oriunde. Studiul nu a avut doar un rol pur științific, ci și unul practic. Savanții vor să combată epidemia de gândaci, care nu doar că este grețoasă, dar duce la apariția de boli, alergii, ne transformă casa într-o baricadă contra insectelor, chiar dacă doar 30 din cele 4.500 de specii de gândaci își fac veacul pe lângă ființa umană (și foarte puțini reprezintă o amenințare serioasă la sănătatea acestuia).

„Amenințarea gândacilor americani devine tot mai serioasă din cauza încălzirii globale”, au mai scris savanții. „Studiul nostru ar putea face lumină în vederea controlării acestor insecte, care ar putea deveni chiar utile”. Din cauza faptului că gândacii americani sunt crescuți și utilizați la prepararea medicamentelor chinezești, savanții vor analiza în continuare insecta, pentru a identifica „factorii de creștere”, responsabili pentru regenerarea membrelor. Ei vor segmenta în continuare genomul gândacului de lemn, o insectă apropiată de termite, pentru a înțelege mai bine cum se aseamănă acestea cu „verii-gândaci”.

foto: USGS Bee Inventory and Monitoring Lab