Vlad Ivanov a acordat un interviu pentru Variety

Ivanov face parte în acest an din juriul de la TIFF și joacă alături de Jim Carrey în filmul „Dark crimes”, dar și în „Sunset”, unde are rolul principal, un film regizat de Laszlo Nemes, omul din spatele producției de Oscar „Fiul lui Sam”. Pentru Ivanov, rolurile aduc provocări. Recent, actorul român a acordat un interviu celebrei publicații „Variety”.

Când vezi un film în calitate de membru al juriului, te concentrezi asupra modului în care joacă actorii?

Nu, deoarece noi discutăm despre scenariu, actorie, actori…

PROTESTFranța se pregătește pentru a patra sâmbătă consecutivă de proteste. Autoritățile estimează că 170.000 de oameni vor ieși în stradă la nivel național. Ce plănuiesc „Vestele galbene” la Paris

13:39

FLASH NEWSPrioritatea Guvernului este un registru al consumatorilor vulnerabili. Ce spune Ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță

13:26

Cum îți alegi rolurile?

Când un regizor îmi propune să joc într-un film, primul lucru pe care i-l spune este: „Dă-mi scenariul”. Dacă scenariul este minunat, o să accept. Desigur, regizorul și actorii au un rol important. Nu contează cât de mare va fi partitura mea în film. Vreau cu adevărat să fiu într-un film care este puternic și care vine dintr-un interior foarte, foarte profund. Chiar dacă apar doar o secvență, pentru mine este bine, nu vreau să joc doar personaje principale.

În „Poziția Copilului”, câștigătorul Berlinalei din 2013 și un portret dur al corupției, personajul tău acceptă mita, pentru a mușamaliza un caz de omor prin imprudență. Nu apari mult pe ecran, dar stabilești rapid o definiție a oportunismului în forma sa pură.

Da, mi-a plăcut mult acest rol – toată lumea mă întreabă: „De ce joci doar roluri negative?”. Pentru mine, totul este separat, foarte separat – nu există un singur mod prin care poți juca un personaj. Încerc mereu să fiu diferit și în prima mea „discuție” cu personajele mă gândesc la cum aș putea să le „salvez”. Nu îmi plac o singură dimensiune. Încerc să găsesc alte dimensiuni noi, de la ultimul personaj „rău”.

Când l-ai jucat pe Bebe, cel care făcea avorturi în spatele ușilor închise, în „432″, faci o paralelă cu oamenii pe care i-ai cunoscut înainte de 1989?

Desigur că el a existat în era Ceaușescu și am încercat să respect perioada. Am vorbit cu o doamnă, care a participat la multe avorturi și am fost șocat de ce mi-a povestit. „Știi, un avort nu e mare lucru. E ceva foarte simplu”. A vorbit într-un mod foarte simplu și așa mi-am analizat personajul, a fost înspăimântător. Ca și cum ai spune că vrei să cumperi o ciocolată sau o Cola.

Mulți actori din Europa de Est vin de pe scena teatrului și joacă atât pe această scenă, cât și în filme. A fost grea tranziția pentru tine?

Da, mulți actori provin din teatru, inclusiv eu. A fost minunat pe vremea universității, în perioada 1991-1995. Am avut șansa să lucrez la multe coproducții – americane, britanice… Am avut șansa să fiu în spatele camerei, să-i văd pe actorii de la Hollywood, din Londra, cum joacă. A fost o școală pentru mine și alți actori români.

Vrei să lucrezi mai mult în afara țării?

Da, am jucat și pentru Laszlo Nemes, regizorul filmului „Fiul lui Sam”, în „Sunset”, următoarea lui producție. Vom vedea ce va fi. În urmă cu un an și jumătate, am jucat cu Jim Carrey în „Dark Crimes” și în „Snowpiercer”, alături de Tilda Swindon, John Hurt și Ed Harris, unde m-am simțit excelent. Am învățat ceva – actorii mari au două calități. Sunt foarte normali și blânzi și foarte serioși, respectiv profesioniști.

Nu te temi că vei fi distribuit în roluri de spion rus sau traficant de droguri est-european, așa cum pățesc mulți actori din regiune?

Da, cred că e vorba de accentul în engleză. Dar am avut șansa să discut cu Avy Kaufman, un director de casting celebru de la Hollywood. Ea mi-a zis: „Nu încerca să vii în Anglia sau SUA pentru a încerca să înveți engleza fără accent. Ne plac atât accentul, cât și talentul tău. Dacă faci ceva important în țara ta, noi te cunoaștem și avem nevoie de tine”.