Lumea privită PRIN SMARTPHONE. Cum UITĂM să mai trăim în viața reală

Sâmbătă seara, ora 20:00. Mii de oameni s-au strâns în Piața Unirii pentru a vedea „Simfonia Apei”. Din 10 oameni, cel puțin șapte au telefonul mobil în mână, încercând să facă cel mai bun video sau cea mai bună poză. Spectacolul apei, care se ridică la câțiva metri de la pământ, e urmărit doar prin ecran.

Iar scena aceasta poate fi văzută la toate evenimentele publice, la o simplă ieșire la terasă și chiar la întâlniri de familie. „Trăiești” momentul doar dacă e pe cameră. Psihologii avertizează că asta ne depărtează tot mai mult de realitate.

„Oamenii au început să folosească mai mult telefonul și lumea virtuală și uită să trăiască viața reală. Asta fie ca o evadare, pentru că nu se simt bine acolo unde se află, însă prezența lor este necesară, pentru că dă bine, și atunci evadează prin telefon. Din păcate, am învățat să nu mai trăim aici și acum, ci să trăim într-o lume virtuală și pentru ceilalți, să arătăm celorlalți ce facem”, explică psihologul Keren Rosner, pentru Mediafax.

Guvernul Bolojan mărește salariile miniștrilor, pe ultima sută de metri. Cine sunt câștigătorii și cine sunt pierzătorii Legii Salarizării

06:00

ACTUALITATE Valentin Stan: Sistemul de alertă din Letonia nu s-a declanșat pentru că autoritățile știau că sunt drone ucrainene care trebuiau să ajungă în Rusia

06:00

Specialiștii atrag atenția că percepția omuluitinde să amorțească. El se raportează la ce a reușit să salveze în telefon, ignorând realitatea.

„Dacă ar fi să-i dăm o denumire, acest sindrom se poate numi „Evadarea din ancorarea în prezent”, pentru că vorbim de o fugă de realitate. Nu știm să interacționăm cu ceilalți sau vom ști, dar într-un mod diferit. Cert este că va fi o altă relaționare inter-umană, ceea ce se poate observa și în prezent”, apreciază Keren Rosner.

Oamenii nu mai știu să comunice, nu se mai întâlnesc atât de frecvent, nu mai împărtășesc idei. „Împărtășesc imagini și totul este la nivel superficial. Și, nu în ultimul rând, vom asista la un alt mod de gândire și de evaluare a realității. Și comportamentul este diferit, a devenit compulsiv, pentru că obsesia în această situație este imaginea de sine. Nu se mai valorizează prin realizările profesionale, prin implicare, ci se valorizează prin situațiile „unde sunt acum și ce fac eu”, a mai spus psihologul.