Sondaj îngrijorător. 40% dintre copii nu ar discuta cu părinții, dacă ar fi martori sau victime ale unui abuz sexual

Rezultatele sondajului online coordonat de Fundația World Vision România pe un eșantion de 1.594 de copii cu vârste cuprinse între opt și 18 ani (cei mai mulți, elevi de liceu) indică faptul că aceștia nu cunosc toate formele de abuz sexual – aspect extrem de important pentru a le putea reclama, iar atunci când o fac sunt extrem de rezervați în a discuta cu adulții din preajma lor sau în a reclama faptele la poliție sau la protecția copilului. Sondajul a fost realizat de elevii din Consiliul Consultativ al Copiilor din cadrul World Vision România, un grup de 12 adolescenți care reprezintă vocea tuturor celor 14.000 de copii sprijiniți prin programele Fundației.

Chestionarul a fost completat de copiii participanți la sondaj în perioada decembrie 2019 – ianuarie 2020, respondenții provenind din 27 de județe și municipiul București, preponderent din județele Dolj, Vâlcea, Vaslui, Cluj, Iași, Buzău și Ialomița.

Cele mai importante rezultate ale sondajului indică faptul că majoritatea copiilor nu cunosc toate formele de abuz sexual. Astfel, patru din cinci copii nu știu că mimarea actului sexual, fără ca acesta să aibă loc, este o formă de abuz sexual.

„70% dintre minorii chestionați nu știu că atunci când abuzatorul se dezbracă (parțial sau total) în fața lor este tot o formă de abuz sexual. O proporție similară a respondenților nu știe că obligarea sau invitarea copilului să vizioneze imagini sau/ și filme cu conținut sexual explicit este o formă de abuz sexual. De asemenea, un număr foarte mare dintre copiii chestionați nu identifică numeroase alte forme de abuz sexual: invitarea de către abuzator să atingă zonele intime ale corpului acestuia (3 din 5); faptul că acesta cere copilului să se dezbrace (parțial sau total) (3 din 5); forțarea copilului de a întreține relații sexuale, fără ca acest lucru să se întâmple (3 din 5); atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în fața copilului sau atingerea corpului copilului împotriva voinței acestuia (jumătate dintre copii); atingerea zonelor intime ale corpului copilului de către abuzator (40% dintre copiii chestionați)”, conform World Vision România.

Deși peste 80% dintre copiii chestionați recunosc că vorbesc cu părinții despre subiecte precum violența sexuală, aceasta fiind principala sursă de informare, există și alte canale de unde își iau informațiile despre acest tip de agresiuni: o treime dintre ei de pe Internet, inclusiv de pe site-uri pornografice, și doar 1 din 7 din mass media (TV, publicații tipărite, radio).

„Ce au făcut copiii abuzați sexual? Doar 2 din 5 au spus părinților (40%), o proporție și mai mică – 30% – au mers la poliție, în timp ce 20% le-au spus doar prietenilor. Rezultatele arată că abuzul sexual este un subiect tabu; victimele aleg adesea tăcerea și din cauză că reclamarea unor asemenea cazuri ar duce la stigmatizarea lor”, arată sondajul organizației.

Dar ce spun că ar face, efectiv, minorii, în cazul în care ar fi martori sau victime ale abuzului sexual? Sondajul relevă că atunci când recunosc abuzul sexual, 40% dintre copii nu ar vorbi cu părinții despre asta (doar 3 din 5 ar face-o), doar jumătate ar suna la poliție (1 din 2) și doar 20% ar suna la protecția copilului (1 din 5).

În ceea ce privește frecvența abuzului sexual în rândul copiilor, 1 din 6 (16%) copii spune că știe prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual, indică sondajul. Datele colectate mai arată că peste 80% dintre copiii abuzați au fost fete. 46% din copiii abuzați au între 14-18 ani și 35% sunt copii sub 14 ani.

„Faptul că, așa cum arată sondajul făcut de noi, copiii nu știu să recunoască abuzul sexual în toate formele lui, îi face pe aceștia să creadă că abuzul și violența reprezintă o normalitate. Dacă nu recunosc abuzul nu îl pot reclama, dacă nu este cunoscut, nu poate fi eliminat din comunitate și pedepsit abuzatorul și ne aflăm astfel într-un cerc vicios din cauza căruia aceste practici se perpetuează. Această situație alarmantă trebuie pusă urgent pe agenda publică.”, spune directorul executiv World Vision România, Mihaela Nabăr.