APRECIERE. Zece citate celebre semnate de Adrian Păunescu. Mulți recită versurile și la 10 ani de la moartea sa

Adrian Păunescu a fost un scriitor cunoscut și apreciat de un număr mare de cititori, iar multe dintre citatele lui au rămas în gândurile oamenilor, chiar și la zece ani de la moartea artistului.

Adrian Păunescu a decedat pe data de 5 noiembrie 2010, la vârsta de 67 de ani, în urma unui stop cardiac, așa cum a murit și mama lui Gabriel Cotabiță.

Iată câteva dintre citatele celebre ale poetului:

1. „Două lucruri sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea”

2.

„Dacă tu ai dispărea
Și din râsu-mi și din plânsu-mi
Te-aș găsi în sinea mea,
Te-aș zidi din mine însumi”

3. „Miros de la miros se va aprinde”.

ACTUALITATE Intrusul exotic de Sărbători. Cu ce preferă unii români să înlocuiască porcul de pe masa de Crăciun

12:37

EXTERNE Scutul de la Cernobîl trebuie refăcut, spun experții AIEA. Carcasa de 1,5 miliarde € adăpostește unul dintre cele mai periculoase obiecte din lume

12:34

4. „Dor mi-a fost de dumneavoastră, ca unui zid de o fereastră”.

5. „Două lucruri sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu şi a povesti dragostea”.

6. „Şi-a cumpărat mobilă dintr-un lemn atât de scump încât săracul n-a mai avut bani şi pentru cărţi”.

7. „Ei atât de lipsiţi de logică sunt încât nici nu ştiu dacă sunt”.

8. „Sunt un om liber”
Sunt un om liber
Adică
Nu-i este nimănui
Milă de mine.
Nu mi-am dorit
Această libertate
Dar o păstrez
Şi mă laud cu ea.
Sunt un om liber.
Nu permit nimănui să-i fie milă de mine.
Şi sunt
Şi mai liber decât credeam
Nici n-am cui permite
Să-i fie milă de mine.

9. „Totuși, iubirea”

Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau șumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.

10. „Bolnavi unanim”

La 10 ani de la moartea poetului Adrian Păunescu, în mediul online s-a viralizat o poezie de-a dreptul cutremurătoare, care poate fi considerată o premoniție a ceea ce se întâmplă în întreaga lume, în contextul pandemiei.

„Si ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Si medici, si pacienți,
Si părinți, si copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi,
Că ne-am îmbolnăvit
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?

Miroase-a carantină peste veac,
Bolnavii sunt chemați să se supună,
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac.. ”