SPIONAJ. Cum i-a pregătit Nicolae Ceaușescu pe spioni să furnizeze informații militare: Ştiau exact cum şi unde să se infliltreze. Le-au dat de multe ori şah-mat vesticilor

Nicolae Ceaușeescu a investit în spionajul militar și comercial, pentru ca experţii români  să proiecteze noi echipamente militare, care avea să plaseze România Socialistă în primele 10 economii la nivel mondial, susţinută de furturile de tehnologie din Vest, potrivit convingerilor dictatorului comunist.

Rețeaua de informatori a Securității era enormă, însumând 750.000 într-o țară de doar 23 de milioane, ceea ce înseamnă că trei la sută din populație era format din informatori; într-o țară la fel de mare ca SUA, asta ar însemna aproape 10 milioane de americani care se spionează între ei, potrivit Victims of Communism.

Ion Mihai Pacepa a povestit în întreaga lume ororile unui regim numit cu cinism „Epoca de Aur”

La începutul anilor 70, aproape 300 de spioni au fost trimişi în misiuni în străinătate, aproape la fel de mulţi pe câţi avea şi temutul KGB, scrie Ion Mihai Pacepa, în „Orizonturi Roşii”. Fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, Pacepa a fugit din ţară în 1978 şi a ajuns în SUA, iar de atunci a povestit în întreaga lume ororile unui regim numit cu cinism „Epoca de Aur”.

EXCLUSIV Dani Mocanu a ajuns responsabil în pușcărie. Ce se întâmplă cu deținuții care intră pe mâna lui

05:00

FLASH NEWS Fostul ministru ucrainean al Apărării, Fedorov, cere organizarea alegerilor: Ucraina să-și restabilească democrația, chiar dacă războiul va continua

01:19

Imediat după fugă lui Pacepa, Nicolae Ceaușescu a ordonat asasinarea acestuia, însă generalul nu a mai putut fi găsit, fiindu-i schimbată identitatea și fiind protejat de autoritățile din SUA. Tot ce a mai putut face Ceaușescu a fost să-l condamne în lipsa, la moarte, printr-o sentința politică. În 17 august 1978 (adică în câteva săptămâni) Tribunalul Suprem l-a condamnat pe generalul Pacepa la pedeapsa cu moartea, l-a degradat militar la gradul de simplu soldat și a dispus confiscarea totală a averii sale.

Condamnările au fost date pentru infracțiunile de trădare, dezertare și refuz de înapoiere în țară. Generalul Pacepa nu s-a mai întors niciodată în România, unde există riscul să devină țintă unei răzbunări. El continuă să fie necunoscut publicului, deși a transmis multe mesaje în țară, unele concretizându-se în cărți publicate. În 1999, Pacepa a fost reabilitat. Lumeajustitiei.ro a prezentat faptul că, dupa aproape 21 de ani de la sentinta de condamnare la moarte, data in lipsa de Tribunalul Suprem, precum si la interventia neoficiala a autoritatilor americane, fostul Procuror General al Romaniei, Mircea Criste, a declarat, in data de 7 mai 1999, recurs in anulare in cazul lui Ion Mihai Pacepa, cerand Curtii Supreme de Justitie sa desfiinteze sentinta de condamnare la moarte data de Tribunalul Suprem.

Cum erau pregătiți spionii în România

Nicolae Ceaușescu a reorganizat spionajul tehnologic ca pe un serviciu independent pe care l-a numit „Brigada SD”.

Serviciile SD vizau țări precum SUA, Japonia, fosta Germanie Federală, Marea Britanie şi Franţa, iar rezultatele au făcut ca spionajul românesc să fie printre cele din vârf, la nivelul anilor 70.

În viziunea lui Nicolae Ceaușescu importurile din lumea capitalistă erau o excepţie, nu o regulă, iar spionajul tehnic şi ştiinţific, era îndreptat exclusiv împotriva Occidentului.

Şcoala DIE funcţiona sub masca unui centru de radiocomunicaţii civile, la început amplasată la Snagov, iar apoi în Brăneşti.

Pentru a se adapta mai ușor condițiilor din străinătate, în România erau create toate facilitățile pentru ca viitorii spioni să se identifice cu atmosfera unde urmau  să trăiască.

„Acolo, studenţii trăiesc exact ca americanii, francezii, germanii şi aşa mai departe. Aveau la dispoziţie terenuri de golf şi de tenis, cluburi de înot, săli de cinema unde rulau filme. Studenţii trebuiau să se identifice cu această atmosferă şi să trăiască exact ca într-o ţară străină, îmbrăcându-se şi vorbind ca băştinaşii”, a mai scris Mihai Pacepa.

După ce absolveau şcoala, agenţii erau trimişi  să se infiltreze la diverse companii, de unde furnizau documente şi informaţii cu specific militar sau tehnologie militară.

Una dintre abilitățile spionilor era de a vorbi limbi de circulaţie străină precum engleza, franceza şi germana, iar metoda de a culege informații depinde de poziția în care reușeau aceștia să ajungă, mulți ajungțnd în funcții de conducere,

„Ştiau exact cum şi unde să se infliltreze şi ajungeau să aibă acces la informaţii importante. Tactica lor era diferită, de la caz la caz. Unii dintre ei au reuşit să strângă informaţii din postura de simpli angajaţi ai unor companii occidentale, în timp ce alţii au reuşit, graţie pregătirii lor, să ajungă chiar în funcţii de conducere. Vă daţi seama cât de importanţi erau, inclusiv în spionajul comercial, dar şi în cel militar. Cred că e suficient să spunem că le-au dat de multe ori şah-mat vesticilor, iar rezultatele lor i-au uimit până şi pe sovietici”, a adăugat Cristea.

Şi Pacepa povesteşte în „Moştenirea Kremlinului” cum specialiştii DIE au reuşit să fure din ţări ca fosta Germanie Federală, Franţa sau Statele Unite o serie de documente tehnice. După aceste documente, experţii români au încercat să proiecteze noi echipamente militare, replici mai mult sau mai puţin reuşite ale celor din Occident.

Printre cele mai importante reuşite s-au numărat planurile unui avion de bombardament, un tanc copiat după tancul vest-german Leopold 2 şi un tanc uşorce se baza pe un model sustras de la compania franceză Renault.