VIDEO| O femeie care a trăit cu o tumoră de 5,5 cm pe creier a primit a doua șansă la viață: „Nu am crezut că mai văd vreodată lumina zilei”

O femeie în vârstă de 48 de ani din Câmpulung Moldovenesc a primit o nouă şansă la viaţă după ce a fost operată de o tumoră pe creier de 5,5 cm. Intervenţia chirurgicală a durat trei ore şi s-a încheiat cu succes.

Cu ajutorul unui preparat special, medicii au reuşit o localizare, delimitare şi implicit o rezecţie de 98% a tumorei.

„Folosim această tehnologie de aproximativ zece ani, tehnologie care asigură o creştere a duratei de viaţă a pacienţilor care suferă de tumori agresive şi care în principiu nu au vindecare. Am reuşit cu preparatul Gliolan să prelungim viaţa pacienţilor chiar şi cu şapte ani”, a declarat Lucian Eva, manager Spitalul de Neurochirurgie.

UTILE Psihologii susțin că persoanele care țin banii în ordine, în portofel, au aceste 4 calități, dar și un mare defect comun

07:37

ACTUALITATE 17 Mai, calendarul zilei: Costel Băloiu (Pistruiatul) împlinește 67 de ani. Primul român pe vârful Everest

07:15

Potrivit medicului, intervenţia chirurgicală a avut loc în întuneric, iar pe fondul albastru al câmpului operator, tumora s-a văzut în culoarea violet, lucru care i-a ajutat pe neurochirurgi să delimiteze cât mai precis tumora de ţesutul cerebral sănătos.

„Suntem primul spital public din România care a introdus terapia moleculară, rezecţia glioamenlor de grad înalt cu ajutorul acidul 5-aminolevulinic (5-ALA), preparatul Gliolan”, a adăugat Lucian Eva, manager Spitalul de Neurochirurgie.

„Nu am crezut că îmi mai văd copilul”

Femeia în vârstă de 48 de ani povesteşte că, în momentul în care a aflat diagnosticul, cel mai tare o speria faptul că îşi imagina că nu o să-şi mai vadă copilul. Aceasta a mărturisit că nu mai putea vorbi articulat și că trăia într-o stare de confuzie permanentă.

„Ştiam ce vreau să spun, dar nu-mi ieşea pe gură, îmi ieşeau nişte bazaconii, cuvinte prosteşti ce nu aveau legătură cu ceea ce gândeam eu şi încercam să spun. Lipsa de concentrare a fost totală, am observant că nu mai pot scrie mesaje pe telefon, aveam o stare de confuzie foarte mare, nu ştiam unde mă duc şi de unde vin. Nu puteam să stau în picioare, nu puteam să vorbesc… M-am speriat în primul rând că nu mă consider aşa bătrână, am abia 48 de ani. În al doilea rând m-am gândit că am o fetiţă de 18 ani care are nevoie acum de ajutorul mamei, în clasa a XII-a. Nu am crezut că mai văd vreodată lumina zilei şi nu am crezut că îmi mai văd copilul”, a spus pacienta.