VIDEO | Palatul CEC, emblematic și european (DOCUMENTAR)

Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, cunoscut drept Palatul C.E.C, este o clădire situată în inima Capitalei, pe Calea Victoriei, față în față cu Muzeul de Istorie. Palatul CEC este unul dintre simbolurile arhitecturale ale Micului Paris și a ramas și astăzi un reper pentru identitatea Bucureștiului din toate timpurile.

Arhitectura impunătoare și designul eclectic al clădirii par că vorbesc de la sine despre România din secolul al XIX-lea. Dincolo de impresionanta clădire stă o poveste ascunsă a locului.

În această zonă se afla pe vremuri Biserica Sfântul Ioan cel Mare, care a fost demolată pentru a face loc noii clădiri a Palatului CEC. Aceasta a fost finalizată în anul 1900, iar de atunci CEC-ul a funcționat fără modificări majore.

EDUCAȚIE BAC 2025 | Subiectele și rezultatele la Bacalaureat. În 2025, află PRIMUL aici ce note ai luat

15:05

ACTUALITATE Bugetul pe care și-l alocă turiștii români în vacanțele în străinătate. Italia, Grecia și Spania se află printre destinațiile populare

15:01

Biserica Mânăstirii „Sfântul Ioan cel Mare” a fost unul dintre cele mai vechi și mai căutate lăcașe de rugăciune din Țara Românească. Ea a fost ridicată încă din secolul al XVI-lea și a fost realizată din lemn.

În anul 1703, biserica a fost restaurată de Constantin Brâncoveanu și a devenit renumită pentru minunile care se întâmplau pentru cei bolnavi în incinta lăcașului. Din lipsa banilor, biserica a fost dărâmată în anul 1875, iar în 1897 a început construcția clădirii a Palatului C.E.C.

Casa de Depuneri și Consemnațiuni a apărut după ce elitele politice, intelectuale și economice și-au dorit o instituție prin care să poată stabiliza și ordona finanțele statului român, recent format în urma Unirii Principatelor din 1859.

Astfel, CEC-ul ca instițutie a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu, în locul Bisericii Sfântul Ioan cel Mare. La scurt timp, sediul clădirii a devenit neîncăpător astfel că s-a hotărât realizarea unei clădiri mult mai mari.

Planul clădirii și designul interior au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau, iar execuția a fost realizată de arhitectul român Ion Socolescu, recunoscut în țară, fiind cel care a pus bazele societății arhitecților români, dar și președintele acesteia, iar în anul 1892 a pus bazele primei școli de arhitectură românească.

La fel ca și Socolescu, Paul Gottereau, un arhitect francez, a fost un adept al artei frumoase, stil care i-a definit munca. Acesta a folosit deseori elemente neoclasice. Palatul C.E.C este net dominat de modelul francez. Lucrările pentru construcția acestuia au început încă din luna iunie a anului 1897 sub supravegherea Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, ei fiind și cei care au pus piatra de temelie a construcției.

Pe lângă cuplul regal, la ceremonie au mai participat Dimitrie Sturza, președinte al Consiliului de Miniștri și Ministru al Afacerilor Străine, George Cantacuzino, ministru al Finanțelor, membrii Consiliului de Administrație ai C.E.C și directorul general al Așezământului, Grigore Golescu.

Regele Carol a dorit, astfel, să ofere primei bănci a României o clădire pe măsură, în care toți oamenii să își păstreze cu încredere roadele muncii. Casa de Economii și Consemnațiuni a avut parte, încă de la bun început, de încrederea românilor, astfel că în anul 1865 au fost depozitați peste 22.741.000 de lei vechi, iar în 1897 suma nunurilor depuse a fost estimată la peste 72.277.000 lei.

Agenții instituției erau toți casierii statului, șefii oficiilor poștale, directorii de școli, dar și învățătorii de la sate. Fondurile strânse erau folosite pentru acordarea de credite pentru județe și comune.

Egele Carol I, în calitate de fondator, a semnat prima cerere de libret și a devenit astfel primul depunător și deținător al unui libret de economii românesc. În documente a fost înscrisă suma de 300 de lei, maximum de depunere dintr-o dată, la acea vreme.

Stilul eclectic al clădirii îmbină într-o singură lucrare elemente din mai multe stiluri. Pe lângă stilul bine definit, s-au folosit și anumite influențe renascentiste.

Printre aceste elemente renascentiste putem vorbi despre formele geometrice folosite pentru amenajarea interiorului cu mozaic din piatră naturală și forma perfectă de cerc cu care s-a definit cupola centrală care, pentru o bună perioadă de timp, a fost cea mai mare din țară.

Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără să se facă alte modificări notabile. Intrarea în Palat este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist.

O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției. În afară de valoarea estetică, cupolele adaptează construcția pentru scopul său, acela de a contribui la acustica sălii unde au fost amplasate ghișeele, astfel încât conversațiile să fie auzite doar de persoanele care participau la acestea.

În timpul războiului, imediat după ce Bucureștiul a fost ocupat de armatele imperiale germane, Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie a devenit unul dintre sediile Comandamentului Militar German.

Astfel, tezaurul și valorile publice și private au fost evacuate la Iași, împreună cu majoritatea sumelor în numerar. Administrației din București i-au mai rămas atunci în casierie doar 225.000 lei vechi.

În anul 1917, din cauza nesiguranței care domina în lunile după ce administrația s-a retras la Iași, s-a hotărât ca Tezaurul Băncii Naționale a României, al Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, dar și al altor instituții publice și particulare să fie mutat la Moscova.

Casetele au fost depuse în Palatul Armurilor din Kremlin, într-un compartiment de rezervă al sucursalei Băncii de Stat din Moscova. Ulterior, în anul 1940, CEC a devenit cea mai mare bancă de depozite a sistemului bancar românesc.

Pe lângă frumusețea monumentală a acestei clădiri, palatul a fost bine realizat și tehnic. Acesta nu a fost afectat de niciun cutremur și asta pentru că după cutremurul din 1977 doar cupola principală a suferit mici daune. Totodată, clădirea nu a fost atinsă nici de bombardamentele la care a fost supus Bucureștiul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În prezent, palatul găzduiește sediul CEC Bank, urmașa vechiului CEC, dar și un muzeu. La 12 iunie 2003 a avut loc deschiderea oficială a Expoziției Permanente cu obiecte de Patrimoniu CEC- Muzeul CEC, deschis în Holul Mare al clădirii.

În muzeu au fost expuse obiecte inedite ale evoluției istorice și economice a Casei de Economii și Consemnațiuni, dar și documente originale ale tranzacțiilor din anii de când a fost deschisă banca, documente financiare și civile din colecția de Tezaur,pușculițe, seifuri din perioada interbelică, dar și timbre, medalii comemorative, insigne.

Vizitatorii Palatului se pot bucura de frumusețea acestuia doar din exterior, deoarece nu este deschis publicului. Însă eleganța și măreția simbolului plin de istorie din inima capitalei, trec dincolo de pereții de piatră naturală.

Cu toate acestea, pe 18 ianuarie 2018 Palatul CEC a găzduit unul dintre cele mai grandioase evenimente, prilejuit de aniversarea a 21 de ani de la revenirea în țară a Custodelului Coroanei, principesa Margareta.

Peste 200 de invitați au luat parte la dineu, printre care prim-ministrul Victor Ponta, președintele Senatului, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, membri ai executivului și ai Camerei Deputaților, mitropoliți precum și reprezentani ai multor case regale din Europa.