„Mâna lui Dumnezeu”, fotografiată în constelația Puppis, din CALEA LACTEE, de un telescop de 4 metri

Camera pentru energie întunecată a surprins o imagine uimitoare a „Mâinii lui Dumnezeu”, o structură cosmică aflată la 1.300 de ani-lumină de Pământ, în constelația Puppis.

Dispozitivul este montat pe telescopul de 4 metri „Víctor M. Blanco”, de la Observatorul „Cerro Tololo”, din Chile, informează CNN.

Ce este, de fapt, „Mâna lui Dumnezeu”

Ceea ce pare a fi o mână fantomatică care se întinde prin Univers spre o galaxie lipsită de apărare, surprinsă într-o nouă imagine prin telescop, este un fenomen cosmic rar întâlnit, potrivit astronomilor.

Globulele cometare sunt un tip de globule Bok sau nebuloase întunecate. Acești nori cosmici izolați sunt plini de gaz și praf dens, care sunt înconjurați de material fierbinte și energetic. Globulele cometare sunt unice, deoarece au cozi lungi, precum cele observate pe comete.

AUTO Este oficial. Ce trebuie să aibă șoferii în mașină, atunci când călătoresc în Ungaria, Cehia și Spania, începând cu 1 ianuarie 2026

19:39

ULTIMA ORĂ Tăriceanu intră în forță în războiul din justiție: „Instanțele au curajul să judece pe baza legii / Protestatarii se duc după fentă”

19:31

Astronomii încă nu știu cum ajung globulele cometare să existe în structuri atât de distincte.

Noua imagine asemănătoare unei mâini prezintă CG 4, unul dintre multele globule cometare găsite în galaxia Calea Lactee. Norul răsucit pare să se îndrepte spre o galaxie spirală cunoscută sub numele de ESO 257-19 (PGC 21338). Dar galaxia se află la peste 100 de milioane de ani lumină distanță de globulul cometar.

CG 4 are un cap principal format din praf, care seamănă cu o mână, ce măsoară 1,5 ani-lumină în diametru, și are o coadă lungă care se întinde pe 8 ani-lumină.

Descoperirea din 1976

Astronomii au descoperit pentru prima dată globulele cometare din întâmplare în 1976, în timp ce priveau imagini captate de telescopul Schmidt din Marea Britanie, în Australia.

Aceste fenomene cosmice sunt greu de observat deoarece sunt incredibil de slabe, iar cozile globulelor sunt de obicei blocate de praful stelar.

Dar Dark Energy Camera dispune de un filtru special care poate detecta strălucirea roșie incredibil de slabă emisă de hidrogenul ionizat, prezent în marginea exterioară și în capul CG 4. Hidrogenul produce o astfel de strălucire roșie revelatoare doar după ce este lovit de radiațiile emise de stelele masive și fierbinți din apropiere.

Globulele cometare pot fi găsite în toată galaxia, dar cele mai multe se află în Nebuloasa Gum, un nor de gaz incandescent despre care se crede că ar fi rămășițele unei explozii stelare de acum aproximativ 1 milion de ani, care se extinde lent. Se crede că Nebuloasa Gum conține 31 de globule cometare, pe lângă CG 4.

Ce se află în centrul unei nebuloase

Astronomii cred că există câteva moduri în care globulele ar putea să-și formeze propriile „corpuri” distincte, asemănătoare cu cele ale cometelor.

Globulele ar fi putut fi cândva nebuloase de formă rotundă, cum ar fi emblematica Nebuloasă inelară, care au fost distruse în timp.

Dar fenomenele cosmice pot fi, de asemenea, rezultatul vântului și radiațiilor eliberate de stelele masive și fierbinți din apropiere.

Astronomii cred că stelele ar putea fi cauza de bază, deoarece toate globulele cometare găsite în Nebuloasa Gum au cozi îndreptate în direcția opusă centrului nebuloasei. Iar în centrul nebuloasei se află rămășița supernovei, precum și un pulsar, sau o stea neutronică care se rotește rapid și care s-a format atunci când o stea mult mai mare s-a prăbușit și a explodat.