Prima pagină » Știri externe » Israelul în RĂZBOI, ziua 475. O cântăreață care a supraviețuit în urma atacului Hamas de la 7 octombrie 2023 își va reprezenta țara la Eurovision
Israelul în RĂZBOI, ziua 475. O cântăreață care a supraviețuit în urma atacului Hamas de la 7 octombrie 2023 își va reprezenta țara la Eurovision
Ambasada Israelului în România: „Vom dansa din nou”
Ambasada Israelului din România a anunțat pe pagina de Facebook participarea cântăreței Yuval Raphael la concursul Eurovision.
„Yuval Raphael, supraviețuitoare a masacrului de la Festivalul de #muzică Nova, va reprezenta #Israel anul acesta, în luna mai, la #Eurovision. Pe 7 octombrie 2023, ea a supraviețuit ascunzându-se sub o grămadă de cadavre într-un adăpost timp de ore în șir.#AmYisraelChai”.
Yuval Raphael a câștigat finala competiției locale cu alți patru finaliști și va reprezenta Israelul la cea de-a 69-a ediție a Concursului Muzical Eurovision, organizată la Basel, Elveția. În vârstă de 24 ani, ea a ieșit în evidență cu piesa Hakochav Haba” (Steaua în devenire), o versiune de baladă a piesei „Dancing Queen” (ABBA).
Valerie Hamaty a terminat pe locul al doilea, Red Band & Moran Aharoni au obținut locul al treilea, iar Daniel Wais a încheiat pe locul al patrulea. Yuval, câștigătoarea competiției, s-a declarat încântată:
„Nu pot să explic cât de încântată și pregătită sunt!! Vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat această mare onoare și pentru că aveți încredere în mine să reprezint țara mea pe marele podium Eurovision din Elveția”.
De mic copil, ea asculta trupe de rock clasic precum Led Zeppelin și Scorpions, dar și cântăreți iconici precum Beyoncé și Celine Dion. Piesa pe care Yuval Raphael o va prezenta la Basel va fi dezvăluită de postul de televiziune israelian Kan în următoarele săptămâni, potrivit Eurovision .
E pasionată de muzică rock din copilărie
În 2024, reprezentanta Israelului de anul trecut a fost Eden Golan, la cea de-a 68-a ediție a Concursului Muzical Eurovision cu piesa „Hurricane”. La Malmö, „Hurricane” a obținut locul 5 în finala mare. În 2023, Noa Kirel, cu piesa „Unicorn”, a terminat pe locul 3.
Yuval Raphael, supraviețuitoare a atacului Hamas de pe 7 octombrie
Yuval Raphael i-a supraviețuit atacului sângeros comis de gruparea teroristă Hamas asupra festivalului de muzică Nova de pe 7 octombrie 2023. Melodia pe care a cântat-o a fost dedicată tuturor celor uciși la festival.
„Muzica este unul dintre cele mai puternice ingrediente în procesul meu de vindecare”.
În dimineața zilei de 7 octombrie 2023, ea se afla la festivalul Nova.
„A fost un festival foarte frumos, eu și prietenul meu îl așteptam cu nerăbdare de mult timp. Prietenul meu Adar a vrut să meargă la acest festival și cumpărasem biletele cu câteva luni înainte. Eram atât de emoționată, îmi place muzica rave și, mai ales, muzica trance. Și a fost cu adevărat frumos. Luminile, scena, incredibile. Deodată, muzica s-a oprit și alarmele au început să sune. Am ajuns în jurul orei 23:30 și am băut ceva în parcare. Am dansat câteva ore. Deodată, muzica s-a oprit și sirenele au început să sune. Am văzut rachete pe cer. Acest lucru se întâmplă destul de des în Israel, nu m-a stresat în mod deosebit”.
Cântăreața a trecut prin momente cumplite și a fost rănită în urma atacului. Și-a relatat amănunțit experiența de la atacurile devastatoare asupra Israelului, într-un interviu acordat unui ziar elvețian.
„Am văzut o mulțime de oameni alergând spre stradă. I-am întrebat ce se întâmplă și mi-au răspuns că în apropierea noastră sunt teroriști. L-am sunat pe tatăl meu și i-am spus ce se întâmplă”.
A supraviețuit ascunzându-se sub grămezi de cadavre într-un adăpost anti-aerian de pe marginea drumului. Raphael a spus că grupuri succesive de teroriști au apărut și au deschis focul în interiorul adăpostului pentru a se asigura că toată lumea era moartă, timp în care s-a ascuns sub cadavre. A stat 8 ore acolo, până când ea a fost salvată de trupele IDF.
„La aproximativ 200 de metri de noi am văzut un mic adăpost antirachetă conceput pentru vreo 10 persoane. Dar eram 50. Nu era nicio ușă, camera se deschidea direct pe stradă. M-am așezat în colțul îndepărtat al buncărului. Lângă mine era o tânără. Nu o cunoșteam, dar m-a ținut de mână, plângea isteric. I-am spus că e în regulă, totul va fi bine. Eram încă la telefon cu tatăl meu, când deodată toți cei din adăpost au tăcut. Două secunde mai târziu, primele împușcături. Am scăpat telefonul. Teroriștii au tras în mod repetat înăuntru. La un moment, i-am auzit pe atacatori plecând spre mașină. Apoi am început să șoptim, cei care mai trăiam. Când am deschis ochii, am văzut că fata pe care o țineam de mână era moartă. Capul ei era pe umărul meu. Trupul unei fete moarte apăsa pe piciorul meu. Am stat în buncăr de la 7:00 până pe la 14:00. Eram oameni peste oameni. Durerea era insuportabilă. Am închis ochii și mi-am imaginat patul, casa, familia. Dar durerea a fost brutală și am simțit că oasele încep să se rupă. La un moment dat nu am mai suportat și am vrut să mă ridic. Dar cei care mai erau în viață m-au oprit: Dacă ieși, ești moartă! Ploua cu grenade peste cei care mai trăiau. La început am crezut că sunt doar doi sau trei teroriști. Astăzi știu că au fost în jur de 3.000. După ce au tras, au aruncat grenade în buncăr. Bucățele mici de zid, fierbinți, mi-au căzut pe umăr, am simțit mirosul de arsură a pielii. Dar nu m-am mișcat. Apoi, după o altă grenadă, am simțit că mi se udă tot corpul, ca un duș. Nu vedeam nimic, cadavrul de lângă mine era pe faţa mea. Am deschis un ochi și am văzut că era sânge. Un bărbat fusese lovit și sângele m-a împroșcat și pe mine. În cele șapte ore petrecute în buncăr, m-am concentrat să-mi mișc mereu degetele de la picioare, astfel încât să nu-mi pierd piciorul”.
Din cele peste 40 de persoane strânse în adăpost, doar 11 au ieșit în viață în cele din urmă, printre care și ea. Raphael a spus că încă mai are schije de la atac în cap și picior.
Cântăreața spune că s-a apucat de terapie și că în ciuda celor întâmplate, încă mai speră la pacea dintre Israel și Palestina.
„Abia când cineva a strigat numele unei femei care se afla în buncăr, am știut că suntem salvați. Când am ieșit, a trebuit să mă cațăr peste cei care nu au supraviețuit. Când am ajuns la secția de poliție, acolo era un duș. Așa că am început să-mi spăl părul și au căzut bucăți de piele umană. E greu să vorbești despre ce a fost acolo, dar ajută, chiar dacă este dureros. Israelul are o cultură de terapie puternică, mama mea este terapeut. Imediat, am fost învățată ce ar trebui să fac pentru a evita dezvoltarea tulburării de stres posttraumatic. Să-mi confrunt temerile și să vorbesc despre ele. Merg aproape zilnic la așa-numitele reuniuni de vindecare, unde supraviețuitorii atacului se pot întâlni și pot vorbi între ei sau cu terapeuții despre traumă. Unii oameni desenează sau cântă acolo. Acest tip de solidaritate mă ajută foarte mult. Sperăm întotdeauna la pace, dar asta este cu adevărat dificil când știi că până și copiii palestinieni sunt manipulați. Acești copii ar putea fi următorii care vor să ne omoare. Poate îi putem ajuta să vadă că este diferit de ceea ce li se spune. Cealaltă tabără poate chiar vrea pace? Dar nu depinde doar de noi. Nu stă doar în puterea noastră. Am încercat iar și iar. Încă sper la pace. Dar nu știu dacă chiar mai cred după atacuri”.