Din 1985, încă de când a devenit secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov a avut o relație tensionată cu Nicolae Ceaușescu. Dictatorul comunist refuza să implementeze reforme în România, fiind singurul dintre liderii comuniști din Europa de Est care dorea menținerea stalinismului.
În urma unei întâlniri din mai 1987, Gorbaciov l-a criticat public, considerat pe Ceaușescu drept un „dinozaur stalinist”, o „relicvă a unui comunism brutal”, „un fuhrer român”. Liderul sovietic a decis să-l înlăture de la conducerea României, o țară care semăna tot mai mult cu Coreea de Nord.
Ceaușescu, în urma vizitelor din China, Cambodgia și Coreea de Nord, voia să implementeze comunismul după model oriental. Era puternic inspirat după regimurile lui Mao Zedong, Pol Pot și Kim Ir Sen.
În timpul de la uzina 23 August, Gorbaciov a insistat că dorește să vadă secțiuni care nu erau incluse în planul vizitei, precum cantina și turnătoria. I-a pus întrebări incomode dictatorului român privind „democrația” și consiliile din România. Liderul sovietic a insistat că vrea să viziteze Insistitutul Politehnic. Ceaușescu a fost de acord și imediat a făcut mobilizarea.
Liderul sovietic i-a contestat realitatea lui Ceaușescu, prezentată printr-o „atmosferă artificială de prosperitate”. Galantarele erau umplute cu cantități mari de carne. Agenți ai Securității umblau deghizați în cetățeni simpli. Gorbaciov a refuzat să-l laude și i-a vorbit lui Ceaușescu despre „perestroika”.
Tensiunile s-au agravat la dineul organizat la reședința familiei Ceaușescu, când dictatorul român i-a reproșat lui Gorbaciov că exprimă o „lipsă de interes față de soarta cetățenilor sovietici”. Gorbaciov i-ar fi spus atunci că Ceaușescu nu va avea un sfârșit bun. Chiar și soțiile lor, Elena Ceaușescu și Raisa Gorbaciov, s-au luat la ceartă.
Gorbaciov promova în URSS, dar și în Europa de Est, un model de „socialism cu față umană”, prin „perestroika” (reconstrucție) și „glasnost” (transparență), pentru a contribui la reducerea tensiunilor Războiului Rece cu SUA, notează Adevărul.ro.
Gorbaciov făcea parte dintr-o nouă generație de comuniști născuți de după Revoluția Bolșevică care au realizat că oamenii din Vestul capitalist trăiau mai bine decât cei din Estul comunist și a înțeles că vechile practici comuniste nu mai puteau fi menținute.
Încercând să reducă decalajul tehnologic față de Occident și să facă economia planificată mai eficientă, liderul sovietic a îmbrățișat o viziune progresistă și a purtat un dialog deschis cu Ronald Reagan, președintele SUA. Catastrofa nucleară de la Cernobîl din 1986, impasul în care se afla războiul din Afganistan și dificultățile economice i-a pus piedici.
La ultima întâlnire din 1989, după ce Ceaușescu a insistat pentru programarea unei întâlniri în ianuarie 1990 pe teme economice, liderul sovietic i-ar fi spus „Să mai trăim noi până atunci, tovarășe Ceaușescu”.
Prezența a 25.000 de „turiști” sovietici în România înainte de Revoluția din 1989 ar putea fi o dovadă că, în culise, se pregătea schimbarea regimului comunist de la București.
Gorbaciov voia instaurarea unui socialism cu față umană în România, cu Ion Iliescu propulsat către președinția țării. Prima conversație pe care a avut-o cu Gorbaciov a fost o convorbire telefonică pe 27 decembrie 1989.
„Eram în clădirea Guvernului de la Piaţa Victoriei. Ne-a transmis felicitări pentru succesul Revoluţiei române şi ne-a anunţat că va veni în România Șevarnadze, ministrul de Externe, care a şi venit în ianuarie 1990 . Prima noastră întâlnire a avut loc în iunie 1990, la Moscova, la reuniunea Comitetului Politic al Tratatului de la Varşovia, unde am discutat despre încetarea activităţii acestei alianţe militare”.
Sursa Foto: Profimedia