„România își păstrează dreptul de a executa pedepsele proprii, fără ca alt stat să le modifice după bunul plac”, menționând că ‘mulți vor reevalua fuga din țară’, spune fostul ministru al Justiției Alina Gorghiu după decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare,
„Simt o satisfacție uriașă după această decizie emblematică a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Mulți vor reevalua ‘fuga din țară’ acum. Curtea a stabilit limpede: Nicio instanță dintr-un stat membru nu poate refuza executarea unui mandat european de arestare și să decidă singură executarea pedepsei în locul statului care a emis mandatul, fără consimțământul acestuia. Ce înseamnă asta pentru România și pentru toți cei care cred că pot scăpa doar trecând granița? Fugarii nu mai pot profita de interpretări diferite ale legislației. Statele membre sunt obligate să respecte mandatele europene de arestare”, a scris Gorghiu pe Facebook.
Fostul ministru mai spune că România ‘își păstrează dreptul de a executa pedepsele proprii, fără ca alt stat să le modifice după bunul plac’.
„Decizia vine după cazul unui român condamnat definitiv la București, dar reținut în Italia, unde autoritățile au refuzat predarea și au transformat pedeapsa în arest la domiciliu. România a contestat, iar Curtea Europeană i-a dat dreptate. Ca ministru al Justiției, am susținut mereu că extrădarea rapidă și respectarea mandatelor europene sunt vitale”, a mai transmis Gorghiu.
Curtea de Justiție a Uniunii europene (CJUE) a decis joi că o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis acest mandat, potrivit curia.europa.eu.
Fără acest consimțământ, statul emitent poate să mențină mandatul european de arestare și să execute el însuși pedeapsa pe propriul teritoriu. Mandatul european de arestare este o procedură judiciară simplificată, prevăzută de dreptul Uniunii, care permite arestarea unei persoane în statul membru în care aceasta se află și predarea sa statului membru care a emis mandatul, pentru a fi urmărită penal în acest din urmă stat sau pentru a executa în acest stat pedeapsa la care a fost condamnată. În acest domeniu, principiile încrederii și recunoașterii reciproce constituie bazele cooperării judiciare în materie penală și consacră o regulă importantă: statele membre sunt obligate să execute orice mandat european de arestare.
Neexecutarea unui asemenea mandat nu poate, așadar, să aibă loc decât în mod excepțional. În această hotărâre, Curtea de Justiție a UE explică motivele pentru care neexecutarea unui mandat european de arestare, în scopul executării pedepsei în statul în care persoana vizată de acesta își are reședința, nu este valabilă decât dacă autoritatea judiciară de executare respectă condițiile și procedura legate de recunoașterea hotărârii de condamnare și de preluarea executării pedepsei menționate, prevăzute de o altă reglementare a Uniunii Europene, notează comunicatul citat.
În anul 2017, un cetățean român a fost condamnat de Curtea de Apel București la o pedeapsă cu închisoarea, care a devenit definitivă la 10 noiembrie 2020. La 25 noiembrie 2020, această instanță emite un mandat european de arestare împotriva acestei persoane în vederea executării acestei condamnări. La 29 decembrie 2020, persoana respectivă este arestată în Italia. Cu toate acestea, autoritățile judiciare italiene refuză să predea persoana în cauză autorităților române. În schimb, aceste autorități decid să recunoască hotărârea de condamnare pronunțată de Curtea de Apel București și să preia executarea pedepsei în Italia. Ele consideră astfel că acest lucru ar crește șansele de reinserție socială a persoanei în cauză, care locuia legal și efectiv în Italia.
În plus, autoritățile judiciare italiene scad din durata inițială a pedepsei perioadele de detenție deja efectuate în Italia și plasează persoana condamnată în arest la domiciliu, cu suspendare concomitentă. La rândul lor, autoritățile judiciare române se opun atât recunoașterii hotărârii de condamnare, cât și executării acesteia în Italia. Ele susțin că mandatul european de arestare emis împotriva cetățeanului român este în continuare în vigoare. În consecință, potrivit autorităților române, persoana trebuie să fie predată, iar pedeapsa sa nu trebuie să fie executată în Italia, ci în România.